de curand m-am certat cu o prietena pe care am considerat-o mai aproape de sufletul meu decat a fost familia mea...nu s-a mai putut sau mai bine spus eu nu am mai suportat stresul de a mai sta ancorata in prietenia asta! as vrea sa inteleg ce motive au stat la baza schimbarii ei bruste de atitudine...sa fie oare o forma de invidie?
ca orice om normal, am incercat mai intai sa-mi gasesc vina, sa ma leg de toate acuzele ei fara noima, nejustificate si aruncate de dragul de a lovi...am incercat sa pun eu argumente acolo unde ea ar fi trebuit sa puna...nu am gasit...sunt o persoana cu picioarele pe pamant, matura, care a trecut si prin greu si prin bine, singura...imi vine greu sa cred ca tot ce s-a intamplat a fost din vina mea exclusiv...
cum era inainte ca lucrurile sa se strice
1. ne sunam zilnic
2. a stat la mine vreo doi ani fara sa-i cer bani de chirie si fara sa am pretentia ca vreodata in viata asta sa mi-i inapoieze (desi eu plateam chirie-o spun doar ca sa nu se inteleaga ca statea in casa mea)
3. ii dadeam si bani de buzunar
4. ii luam de fiecare data o hainuta cel putin cand mergeam eu sa-mi cumpar haine sau pantofi
5.o luam in cluburi dupa mine
6. aveam o relatie foarte frumoasa cu un baiat care ma diviniza in timp ce al ei abia daca o baga in seama (asta a fost la inceput, pe parcurs acel baiat a indragit-o si s-au mutat impreuna)...i-am cunoscut pe amandoi cam in acelasi timp, aproape acum 6 ani in urma...tot atunci s-au cunoscut si ei doi
7. avea un comportament de om normal, fara sa se dea mare
cum s-a comportat vreme de un an de cand am banuit ca s-au schimbat lucrurile
1. m-a acuzat ca n-am sunat-o de 3 zile desi aveam niste probleme destul de mari de care stia iar eu nu sunt persoana care sa caut ajutor sau sa vorbesc de probleme atunci cand le am, trebuie sa treaca o perioada timp in care daca uiti de mine, ma simt excelent...eu n-am sarit pe ea cand nu m-a sunat 3 saptamani la rand si am trait una dintre cele mai groaznice depresii si nici nu m-am gandit sa-i reprosez vreodata
2. intre timp m-am cuplat cu amicul ex-ului meu (exact in perioada aia s-a schimbat si ea fatza de mine)...nu stiu cata relevanta are...cert este ca nu mi-am parasit iubitul pt amicul sau...eram despartita de ceva timp si m-am apropiat mult de baiatul acesta, actualul meu iubit...am inceput sa ies din bucuresti in tot felul de mici excursii, inainte nu o faceam...ea nu iese pt ca iubitul ei este tare comod
3. daca mie mi se facea cadou un lucru, spre ex un telefon, ea spunea ca e prea mare...ldespre un ceas automatic....ca e dragut dar mai dragut era celalalt pe care, evident, il pierdusem...despre un tv, ca e prea mic...desi avea aceeasi diagonala ca tv-ul ei pe care l-a dat unei prietene de ale ei pe motiv ca la mine e prea mare pt camera mea...si alte nimicuri de genul asta...
4. ma contrazicea mereu la orice ziceam fara argumente, doar de dragul de a o face
5. era aroganta, fitzoasa, (cand a venit in bucuresti nu avea unde sa stea, acum sta in pipera, are cam tot ce-si doreste dar pe cuvant daca-i inteleg atitudinea....mereu am spus despre ea ca merita o viata frumoasa, pentru ca eu am vazut si partile ei bune si stiam ca asta o facea deosebita in ochii mei si nu restul....restul le-am acceptat de-a lungul timpului ca o transformare tacita a ei...ca facand parte din ea, din prietena mea)
6. se supara daca ii spui ca s-a ingrasat cu 20 de kg desi nu intelege ca nimeni nu are atata curaj in afara de prietenii tai sa-ti spuna cand ceva e in neregula cu tine...
7. se supara daca la 12 noaptea ma duceam la culcare si nu mai stateam cu ea de vorba in bucatarie (pt ca, vezi domle ea venise din pipera sa stea la discutii)
8. m-a acuzat ca vorbesc tot timpul la tel cu iubitul in prezenta ei...pai daca ma suna mereu...ce sa fac? sa-i inchid tel in nas?
9. ma acuza ca m-am schimbat, desi amicii mei ma asigura ca sunt la fel, dintr-o bucata exact ca la inceput
10. s-a suparat ca am facut revelionul la fratele meu si nu cu ea, eu i-am transmis un mesaj frumos, personalizat, adica nu acelasi la toata lista si ea mi-a trimis un sec LA FEL...cu toate astea apoi am sunat-o si am vb cu ea...
11. cauta tot timpul sa imi demonstreze ca ea e mai buna sau daca aveam eu ceva, trebuia sa fie al ei si mai si...m-a amuzat competitia ei si i-am spus ca eu nu sunt adepta competiilor decat daca sunt constructive, gen profesie
12. mintea ca sa-si atinga scopurile...culmea ca ea ma acuza pe mine...de asta...cand o rugam sa-mi dea macar un exemplu de minciuna, imi spunea ca pe ea nu am mintit-o dar ca presupunea ca o fac cu altii
13. nu a fost de acord cu relatia mea desi i-am explicat clar ca este decizia mea si nu o prieveste pe ea daca aia e alegerea mea
14. a dus o campanie intensa de a ma denigra pe ascuns in fata iubitului ei si a apropiatilor mei (desi la apropiati cand ma vorbea de bine, cand de rau)...contraexemplu....toti prietenii nostri stiu cat de frumos vorbeam despre ea, cum luam foc daca zicea cineva ceva...sunt sigura ca o sa afle...desi mereu am crezut ca-i paranoia deorece ea ma acuza pe mine de barfa....asta in ultimul timp
15. tipa tot timpul la iubitul ei, ma si mir ca ala mai sta cu ea
concluzii
1. de un an a tot tinut-o asa cu mine, deci am hotarat ca sa termin definitiv cu stresul asta, isi facuse un obicei de a-mi strica exact weekndurile cand eu plecam la munte cu iubitul
2. ma simt extraordinar fara ea, devenise manipulatoare...gen, se supara daca nu ma duceam cand voia ea la ea
3. era ridicol pt mine sa fiu atat de diplomata cu ea, aproape ca trebuia periata iar eu sunt omul care spune raspicat ce simte sau crede
intrebari care se tot invart in mintea mea
1. o fi vorba de teama de a ma da la iubitul ei stiind ca sunt cu amicul ex-ului? desi niciodata in cei 6 ani nu am facut nimci care sa ma incrimineze si sincer, nici nu este genul meu, mie imi plac persoanele finutze, nu mitocanii
2. o fi invidioasa pe faptul ca la 32 arat mai tanara cu cel putin 7 ani iar ea la 24 arata ca de 34?
3. o fi de vina faptul ca intre timp m-a imprumutat cu o suma de bani si n-am putut sa i-o returnez repede din cauza crizei iar cand ne-am certat mi-a spus clar ca vrea banii...asa ca m-am conformat, i-am dat fetei banii dar eu la randul meu nu am mai facut tam tam sa-i pun la socoteala chirii si intertineri...facturi...i-am amintit de ele doar si i-am spus sa nu-si faca griji ca eu nu o sa procedez ca ea sa-i cer banii...dar macar sa nu uite de unde aa plecat
4. o fi de vina ca plec in vacante...si ea isi doreste mult dar al ei este prea comod
5. o fi de vina ca am iubit mai mic decat mine ca varsta si ca isi arata afectiunea peste tot, in timp ce al ei o critica de fata cu toata lumea?
nu stiu ce sa mai cred...ma simt bine fara ea, dar tare as vrea sa ma lumineze si pe mine cineva daca la mijloc a fost vreo invidie sau doar mi se pare mie...
Buna E.,
Am citit cu atentie ceea ce mi-ai povestit. Pot sa remarc cateva lucruri referitoare la tine si la prietena ta:
Prietenia este in primul rand o relatie de colaborare intre doua persoane. Din cate mi-ai scris, am inteles ca tu ai fost mai mult decat o prietena pentru ea, ba chiar te comportai ca un parinte ( ai suportat cheltuielile de intretinere si cazare timp de doi ani, ii mai cumparai si cate ceva de imbracat, ii dadeai bani de buzunar, ,,o luai’’ dupa tine in cluburi, etc.). Atunci cand facem gesturi ca acestea cu prietenii nostri, ei trebuie sa aiba multa intelepciune ca sa ne fie recunoscatori sau macar sa nu se intoarca impotriva noastra mai tarziu. Pentru ca din moment ce tu ai ajutat-o atat de mult, ea singura s-a situat cu o treapta mai jos decat tine si se vedea astfel inferioara. Insa s-a obisnuit cu tratamentul asta si a inceput sa creada ca il merita. La fel cum fac copiii crescuti de parintii care ii rasfata: ei sunt intretinuti si cred ca li se cuvine tot ceea ce primesc. Daca, la un moment dat, parintele nu ii poate oferi copilului un lucru, acesta se revolta si ii poate cere inapoi orice cadouas facut tatalui sau mamei sale ( o jucarie, o felicitare, etc.). Exact in acest caz v-ati aflat si voi doua atunci cand, dupa cearta de care ai spus, prietena ta ti-a cerut numaidecat banii imprumutati, fara sa mai tina cont de ajutorul tau din trecut. I se parea normal, pentru ca asa ai invatat-o.
Observ ca tie inca iti mai pasa destul de mult de relatia voastra si de ce
s-a intamplat. Este bine sa te lamuresti cu privire la anumite aspecte din trecut, ca sa poti avea o viziune mai clara in prezent. Prietena ta a devenit pe parcurs geloasa si invidioasa pe tine (,,daca mie mi se facea cadou un lucru, spre ex un telefon, ea spunea ca e prea mare...despre un ceas automatic....ca e dragut dar mai dragut era celalalt pe care, evident, il pierdusem...despre un tv, ca e prea mic...desi avea aceeasi diagonala ca tv-ul ei pe care l-a dat unei prietene de ale ei pe motiv ca la mine e prea mare pt camera mea...si alte nimicuri de genul asta...’’). Ea credea ca se autoapara atunci cand facea comparatii de genul precizat mai sus, spera sa-ti fie superioara macar in lucruri mici daca vedea ca in rest tu esti mai buna. Asta era impresia ei. Faptul ca tu ai ajutat-o atat de mult a condus la crearea unui sentiment de inferioritate, pe care ea a ales sa-l invinga prin razbunare ( comparatii absurde, cereri egoiste ( cand s-a suparat ca nu ai facut revelionul impreuna cu ea, cand se supara ca nu petreci weekend-urile cu ea, cand vorbeai la telefon cu prietenul tau, etc), contraziceri nefondate, etc.).
Voi raspunde pe scurt intrebarilor tale:
- Din moment ce spui ca in 6 ani nu ai facut niciun gest care ar arata ca flirtezi cu iubitul ei, iar prietena ta nu te-a banuit niciodata, nu cred ca ii este teama de asta. Insa nu e exclus ca ea sa poata incepe sa fie geloasa si din cauza asta. Trebuie sa ai mare grija cum te comporti, pentru ca persoanele geloase interpreteaza fiecare gest, chiar si neintentionat, si nu pot fi convinse de contrariu. Daca tu crezi ca ii este teama sa nu-i furi iubitul, poti sa-i spui deschis ca nu este genul tau si n-ai putea face asta niciodata, in primul rand pentru ca sunteti prietene (daca mai vrei sa fiti).
- Se poate sa fie invidioasa ca arati mai bine decat ea. Insa nu stii sigur daca crede asta, pentru ca frumusetea e subiectiva. Dar din cate mi-ai mai povestit despre caracterul ei, se poate sa fie invidioasa pe aspectul tau fizic.
- Banii nu pot desparti o prietenie adevarata. Daca ea nu tine cont de timpul atat de indelungat in care ai ajutat-o, este vina ei. Tu nu trebuie sa te simti vinovata cu ceva, insa nu e bine nici sa ii reprosezi sau sa ii amintesti cat ai ajutat-o. Ea stie asta cu siguranta, dar din cauza invidiei acumulate, nu o poate recunoaste. Daca nu-si aminteste de asta acum, o va face sigur in viitor, si atunci ii va parea rau.
- Nu este vina ta modul in care decurge relatia ei. Daca tu mergi in vacante cu prietenul tau, o prietena adevarata se bucura pentru tine, chiar daca situatia ei nu e asa de roz. Inca o data, gelozia o stapaneste si la capitolul acesta.
- Nu te simti vinovata ca ea nu are parte de afectiune din partea iubitului si nu incerca sa crezi ca acesta poate fi un motiv pentru care voi doua ati putea sa va certati. Poti sa o sustii ( din nou, daca mai vrei sa fiti prietene...), sa-i propui sa vorbeasca deschis cu prietenul ei, sa-i spuna ce nu ii convine la el, asta poti face in cel mai bun caz. Daca ea ruineaza relatia voastra din cauza problemelor personale, inseamna ca nu se gandeste la tine, decat ca la un ajutor in caz de nevoie.
Sper ca te-a ajutat viziunea noastra asupra problemei tale si ne-am bucura daca ti-am limpezit putin situatia.
Cu prietenie,
Echipa Momente Grele Sfaturi Obiective
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu