Am intrat pe blogul vostru si e super ce faceti! Am o problema si as dori sa va cer un sfat. Ca sa va faceti o idee despre viata mea, o sa va povestesc totul in cateva cuvinte, in mare.
Tatal meu era un om violent, avea iesiri necontrolate, ma batea groaznic (cu curea, furtun, ce prindea la indemana) din tot felul de nimicuri, la fel si pe mama, se purta urat si cu bunicul din partea mamei venit de la tara pentru a-i ajuta sa ma creasca, ne-a scos de multe ori afara din casa dar nu din motive intemeiate, din motive ce i se pareau doar lui intemeiate.A inceput sa bea datorita problemelor de servici probabil intai mai putin si apoi din ce in ce mai mult. Situatiile in care era treaz si nu se putea discuta cu el deoarece era extraordinar de nervos si de nestapanit alternau cu situatiile in care era beat si extrem de nervos. In ambele cazuri era scandal si bataie eventual.Mama s-a impacat cu el de fiecare data.Au muncit mult impreuna pentru situatia materiala pe care o au in prezent(au pornit de la 0 si acum au o casa proprietate personala si o situatie materiala decenta) si probabil acest lucru a fost foarte important pentru ea.Sora mamei a incercat mereu sa ne ajute, s-a implicat sa ne apere de cate ori a avut ocazia, mai mult pe mine deoarece intre mama si tata nu se putea baga.
Am spus ca tata era un om violent deoarece acum bea dar nu mai este violent, mai zbiara se mai agita vorbeste singur injura cateodata, dar nu ne-a mai scos afara din casa si nu ne mai bate. Acest lucru este probabil din cauza ca de 3 ani si cateva luni am prieten si probabil ii este jena sa mai faca scene sau poate si din cauza ca ultima data cand a facut scandal si m-a scos afara din casa am ripostat dandu-i cu spray paralizant in ochi.Acuma situatia e buna as putea spune, mama ii mai scoate ochii pentru ca bea aproape zilnic se mai cearta din cauza asta dar nu sunt batai sau scandaluri ca inainte.
Intotdeauna am fost un copil mai ciudat...in sensul ca ma integram mai greu printre altii, nu prea stiam ce sa vorbesc cu alti copiii de varsta mea, totusi am avut relatii bune cu vecinele mele cu care m-am imprietenit si ne cautam si acuma, la scoala am avut relatii destul de bune cu colegii(mai mult strict colegiale - am avut o singura prietena pe care o consideram si cea mai buna prietena a mea) insa eram extrem de atasata de ele deoarece acasa era cum era si imi doream sa petrec mult mai mult timp cu ele ajunsesem sa fiu "dependenta" de alti oameni in afara de familia mea pe care o evitam cat de mult puteam si ajungeam astfel sa sufar ori de cate ori ceva intervenea si nu mai puteam sa mai fiu in timpul meu liber impreuna cu vecinii sau prietenii mei.
Parerile celorlalti erau mereu foarte importante pentru mine, alegerile lor erau din punctul meu de vedere mult mai bune decat alegerile mele, punctele lor de vedere mult mai bune decat ale mele, la fel si gusturile lor pentru diverse lucruri. Mereu m=am considerat inferioara in raport cu altii.
Acum ma simt la fel, mi-e greu sa ma integrez, nu imi place de mine deloc, am o parere foarte proasta despre mine, plang aproape din orice,mi se pare ca nu sunt in stare de nimic si nu inteleg de ce sunt oameni care isi pierd timpul incercand sa stea de vorba cu mine deoarece ma cred incredibil de incapabila.Sunt foarte suparata tot timpul, nu am chef de aproape nimica, de multe ori nu am chef nici sa mananc(nu mai stiu cand mi-e foame, sete, somn, cand sunt obosita), am impresia ca toti sunt mai buni decat mine si nu pot sa mai apreciez obiectiv un lucru sau o persoana.
Sunt foarte dezamagita de mine si de trecutul meu si incerc sa imi fac viitorul mai frumos insa de multe ori imi este incredibil de greu parca. Sunt dezamagita si din punct de vedere profesional sa spun asa deoarece dupa liceu am ales sa dau la colegiul de tehnica dentara influentata de o colega de liceu(ea ar fi dorit sa mearga la tehnica dentara insa era alergica la o gramada de chestii si a renuntat), am ales sa si lucrez ca chelnerita intre timp si treptat treptat am abandonat sa mai merg la scaoala. Din cauza ca am avut foarte foarte multe absente nu mi-am mai putut aduna numarul de credite care era minim pentru a trece anul si a trebuit sa fac anul 2 complementar, sa repet anul...l-am platit si nu m-am dus (cred ca nu am realizat ca am platit...abia acum 2 saptamani am gasit chitantele si am realizat ca de fapt banii i-am dat). Sunt in anul 2 la asistent farmaceutic acum... am rugat-o pe mama sa ma indrume sa imi aleg o noua ramura, in anul 1 nu am prea fost la scoala, acuma in semestrul 1 am mers aproape la toate cursurile, incerc sa ma adun, incerc sa iau de la capat toate materiile deoarece am lipsuri foarte mari...si incerc sa fie bine.
De multe ori nu ma pot concentra la ce fac, nu pot sa inteleg de ce. Mi-e greu sa si vorbesc cateodata. Imi ia foarte mult sa imi deschid gura si candf o fac am impresia ca spun numa prostii, zici ca nu pot articula si nu stiu niciodata daca o sa pot sa duc la bun sfarsit ce am in cap sa spun imi e frica ca nu o sa pot duce gandul corect pana la capat. Imi este cam groaza cand ma gandesc ca trebuie sa merg la scoala sau cateodata la un suc cu diverse persoane..as vrea sa merg si la sala sau la aerobic insa tot la fel imi este cam greu.Merg la psiholog de ceva vreme cam de 7 ori am mers pana acum si ma ajuta mult. De asemenea am fost si la un control psihiatric( m-i s-a prescris Cymbalta).Am uitat sa iti spun ca am o relatie de 3 ani.Prietenul meu este un dragut dar felul meu destul de greoi a facut ca relatia asta sa fie putin cam dificila(aveam momente cand ma enervam aiurea cand plangeam aiurea...am pland odata chiar si cand am facut dragoste - m=am gandit ca nu o sa fie multumit de mine deoarece am impresia ca nimic din ce fac nu e bine niciodata....)Sper ca am facut bine ca v-am scris, sper sa imi puteti raspunde la e-mail si sa imi puteti da un sfat in legatura cu ce as putea face ca sa trec mai usor peste toate, ce as putea face sa capat o parere mai buna asupra mea si sa fiu intradevar multumita de mine.Probabil asta trebuie sa fac ca sa nu mai am probleme.Va doresc o zi frumoasa si va multumesc din suflet ca ati avut rabdare sa cititi tot ce v-am scris.
Buna R.,
Multumim pentru apreciere. Am citit ce ne-ai scris si dupa o lectura atat de cursiva, bine structurata si corect scrisa din punct de vedere gramatical, mi-a fost greu sa cred ca te necajeste complexul de inferioritate.
Mi-ai spus ca tatal tau consuma bautura des si te batea in copilarie din motive absurde, iar atmosfera din casa voastra nu era una tocmai linistita. Mama ta a acceptat situatia aceasta din motivele pe care le adopta majoritatea femeilor aflate in cazuri similare: din teama, frica de schimbare, nesiguranta materiala, etc. Ca un copil in plina crestere si dezvoltare, e normal ca mediul in care ai crescut sa te afecteze emotional (copiii nu au alternative, nu pot lua singuri decizii la varste fragede, sunt in grija parintilor care raspund de siguranta lor). Am spus asta pentru a-ti arata ca nu esti tu vinovata pentru comportamentul tatalui tau, nu esti tu vinovata pentru starea familiei in care ai crescut. In fond, nu esti tu vinovata de greselile parintilor tai (ale tatalui in special). De aceea, te rog sa alungi gandurile care iti repeta in minte: ,, nu ai avut o familie fericita, deci TU nu valorezi nimic’’, ,, tatal tau te maltrata din cea mai mica greseala, deci TU nu poti face nimic bine’’, ,, toti ceilalti au avut familii implinite si de aceea sunt apreciati acum in societate’’. Nu este asa! Cum am mai spus, nu esti tu raspunzatoare de mediul in care te-ai format. Insa esti raspunzatoare de modul in care percepi lucrurile in acest moment si de felul in care privesti trecutul, prezentul si viitorul.
Gandeste-te ca ai o imagine deformata despre persoana ta. Te apreciezi in functie de parerile celorlalti despre tine. A cui parere conteaza cel mai mult pentru tine? Daca ne-am modela infatisarea, personalitatea, caracterul in functie de parerile fiecarui om cu care am venii in contact, probabil am fi pe placul a 100 de persoane (de exemplu). Insa nu cred ca am fi pe placul persoanei a carei parere conteaza cel mai mult, si anume a persoanei noastre. Am fi tulburati, stingheriti, nu ne-am comporta natural, in fond nu am fi in armonie cu mintea, sufletul si corpul nostru. Te indemn sa te gandesti la lucrurile care iti plac cel mai mult, care te reprezinta, care te fac sa te simti fericita, indiferent de parerea prietenilor. Atunci cand ai o relatie armonioasa cu tine insati, poti avea si o relatie armonioasa cu ceilalti.
Atunci cand stii ce iti place, stii ce vrei, celelalte lucruri decurg de la sine. Te vei putea concentra asupra sarcinilor pe care le ai de indeplinit, vei stii cu siguranta ca daca intr-o conversatie spui o prostie, tuturor oamenilor li se poate intampla asta si nu este nicidecum o tragedie (poti face haz de necaz). Inca un lucru: descopera oamenii care iti plac. Nu incerca sa te integrezi intr-un grup doar de dragul de a fi integrata. Nu ajuta la nimic, daca nu iti plac persoanele acelea, nu te vei simti prea bine printre ele. Exista o expresie pe care o folosesc de cate ori este cazul: Mai bine neacompaniat decat prost acompaniat. Este destul sa ai o singura prietena, mi-ai spus ca ai prieten si este un lucru foarte bun, pentru ca ai cu cine comunica. In restul grupurilor integreaza-te doar daca crezi ca merita lucrul acesta sau fii in relatii de amicitie, este de ajuns.
Filosoful roman, Petre Țuțea, dupa o cercetare de 80 de ani asupra oamenilor, a facut o ierarhie a valorilor umane. Astfel, in societate normala, sunt apreciati in primul rand sfintii, apoi eroii (cei care isi dau viata pentru o cauza), geniile, oamenii obisnuiti si infractorii. Acesta a precizat ca daca esti un om mediocru (mediu, obisnuit), nu te aseza in varful societatii. Vreau sa te intreb cati sfinti, eroi si genii ai vazut printre oamenii cu care interactionezi si pe care ii crezi superiori tie? Cred ca niciunul. Toti suntem oameni obisnuiti, avem cam aceleasi posibilitati fizice si psihice, doar ca unii lucreaza mai mult pentru a si le dezvolta. Poti face si tu asta. Spune-ti, de exemplu, ca nu esti cea mai buna comunicatoare, dar poti fi printre cele mai bune scriitoare ( sau orice alta activitate care te pasioneaza). Eu am incredere in tine pentru ca Dumnezeu ne-a inzestrat pe fiecare cu un anumit potential pe care sa-l dezvoltam la maturitate. Trebuie doar sa-l descoperi daca nu ai facut-o inca.
As aprecia foarte mult daca ne-ai tine la curent si daca ne-ai spune ce ai facut pentru a inlatura starea in care te afli acum!
Cu prietenie,
Echipa Momente Grele Sfaturi Obiective
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu