duminică, 5 iunie 2011

Recucerirea persoanei iubite - exemplu de consiliere online

Sedinta I

Buna ziua,

 Am si eu o problema, am gasit adresa dumneavoastra de mail si as avea nevoie de niste sfaturi intr-o problema de dragoste.
     Numele meu este I., am 23 de ani, am avut o relatie de 4 ani cu o fata pe care am iubito si o iubesc enorm in continuare, problema este ca acum 6 luni relatia noastra a luat sfarsit, vina imi apartine mie in proportie de peste 80% pentru ca in ultima parte a relatiei noastre nu i-am mai acordat atata atentie...m-am distantat de ea si in final am si inselat-o, am avut o perioada in care am luat-o razna, nu mai eram eu, ea a observat schimbarea mea si a incercat sa stea de vorba cu mine dar nu a reusit nimic.Schimbarea mea poate s-a produs pentru ca in ultimul segment de relatie eu am fost nevoit sa ma mut din orasul in care locuia si ea ...mai exact locuiam in C. amandoi dar nu in aceeasi casa...ea statea cu mama ei, iar eu fiind originar din B. am luat o decizie si m-am mutat inapoi in orasul natal pentru ca mi s-a oferit un job bun, ne-am facut planuri si urma ca ea sa se mute cu mine un an mai tarziu, totul a mers bine, venea la mine aproape in fiecare weekend ne simteam minunat, toate astea pana in momentele cand m-am schimbat, incepusem sa am probleme la serviciu, plus ca locuiam singur, si singuratatea ma omora si imi distrugea tot ce aveam bun in mine, in final dupa ce s-a saturat sa o tot resping prin discutiile mele scurte, sa nu ii mai arat nici un pic de afectiune, ba mai mult eram indiferent fata de ea, a aflat si ca am avut anumite aventuri (ceea ce consider ca a fost o greseala ), a hotarat sa puna punct relatiei. Am primit un telefon intr-o zi si pur si simplu mi-a spus ca s-a terminat...initial nu m-am panicat, in urmatoarele zile am facut in asa fel si am ajuns in c. si am incercat sa stau de vorba cu ea...atunci mi-a zis ca ma iubeste enorm, ca ii pare rau dar nu mai e cale de intoarcere si ca a inceput o relatie deja cu altcineva. Atunci mi s-a prabusit cerul in cap, am ajuns inapoi in B., in garsoniera mea, eram singur si suferind...in momentele acelea am incercat sa o tot sun sa vorbesc dar nu am facut nimic mai mult decat sa o indepartez mai mult de mn ... mi-am dat seama ce inseamna ea pentru mine, mi-am dat seama ca nu am apreciat-o asa cum ar fi meritat, mi-am dat seama ca o iubesc enorm. Dupa o perioada nu mai rezistam sa stau in casa aceea pentru ca ma legau tot felul de amintiri, orice lucru imi aducea aminte de ea si de relatia noastra, si am hotarat sa ma mut din nou...primisem o oferta si am plecat din tara, inainte de asta am sunat-o...am crezut ca e ultima oara si a fost si ea de acord sa vorbim ultima data.
     Au trecut 5 luni de cand sunt in Italia timp in care nu am stiut nimic de ea, nici macar pe facebook-ul ei nu am acces, nu am mai trimis nici un mail, nimic. Pana acum o saptamana cand ea a intrat pe mess si a inceput sa vorbeasca cu mine, am inceput sa vorbim nopti intregi, sa ne aducem aminte de toate lucrurile din relatia noastra, amintiri, si tot ce a fost frumos, si acum vorbim in continuare. Ea imi spune in continuare ca ma iubeste, ca ii este dor de mine, i-am lipsit mult, si ca nu a incetat sa se gandeasca la mine. Am ajuns de comun acord ca sa ne intalnim ( precizez faptul ca eu o sa revin in tara peste 3 saptamani) si sa stam de vorba, sa vedem ce mai e cu noi, pentru ca ne este dor unul de celalalt. Imi tot da de inteles ca ar vrea si ca nu ar vrea sa reluam relatia, imi spune ca vrea dar nu poate, sau ca pot sa fiu fericit si cu altcineva, dar eu nu vreau asta. Ea in continuare este implicata in relatia cu baiatul acela si cu toate astea ar vrea sa se intalneasca cu mine dar fara sa se afle. 
Eu o vreau inapoi, imi doresc sa ii arat ca m-am schimbat si ca am trecut peste perioada aceea, simt ca ea este femeia vietii mele, vreau ca ea sa fie sotia mea, sa fie mama copiilor mei, e totul pentru mine. As vrea sa imi dati un sfat, cum vedeti dumneavoastra povestea asta? Ce credeti ca ar trebuii sa fac? Nu vreau sa ma dau batut pentru ca simt ca intre noi poate mai fi ceva si imi doresc enorm sa reluam relatia noastra. Cum credeti ca as putea sa o recuceresc? 
Astept un raspuns cat puteti dumneavoastra de repede si sper sa fie bine. Puteti pune povestea si pe blogul dumneavoastra, nu ma deranjeaza. 

Va multumesc anticipat!!!

Cu stima,
I.


I.,

Inainte de a-mi forma o opinie cat mai corecta, te rog sa-mi raspunzi catorva intrebari:

1.       Cati ani are fosta prietena?

2.       Este unul dintre membri familiei tale sau ale ei impotriva relatiei voastre? Daca da, cine si de ce.

3.       Ce inseamna mai precis ,,ultima parte a relatiei noastre”? Cu cat timp inainte de a va desparti ai inceput sa devii indiferent fata de ea?

4.       Cunosti ceva in legatura cu prietenul actual al fostei tale prietene? Daca da, gandeste-te si spune-mi in ce privinte consideri tu ca va deosebiti din punct de vedere comportamental voi doi ( poate el este mai linistit, pare mai matur, este mai de incredere, sau dimpotriva). Este important raspunsul la aceasta intrebare, deoarece iti arata ce calitati doreste fosta prietena in prezent de la un partener (se poate sa fi facut o alegere rationala; cu toate ca pe tine te iubeste (mai mult), considera ca, in prezent, ei ii este mai bine langa el. Lucrul acesta este cu atat mai mult valabil cu cat ea s-a ,,combinat” cu altcineva imediat dupa despartirea voastra.
La varsta aceasta, de obicei, dupa o iubire si o dezamagire mare, succedate de o despartire, relatiile imediat urmatoare aduc consolare in primul rand, si nu iubire sau dragoste. Adica ea a cautat in prietenul actual acele lucruri pe care nu i le-ai mai daruit tu ( incredere, atentie, sprijin, etc), si nu faptul ca il iubeste mai mult pe el decat pe tine.

Din cate mi-ai povestit, cred ca exista sanse destul de mari de a va impaca, insa trebuie sa-mi dau seama de cateva lucruri pentru a-ti spune ,,la ce parti sa lucrezi” pentru a o recuceri.

Raspunde-mi, asadar, la cele patru intrebari si voi reveni cu completari.





Sedinta a II-a

Buna ziua, 

1. Ea acum are 20 de ani. Si din cate imi dau seama are de gand sa mearga la facultate anul asta in s....acolo unde studiaza si actualul ei prieten. 

2. Nu are nimeni nimic impotriva...nici din familia ei nici din a mea, ba mai mult ai mei au iubit-o si o iubesc in continuare, mama chiar mai vorbeste cu ea asa din cand in cand.... iar eu cu mama ei de asemenea am avut o relatie speciala, am consideret-o ca o a doua mama.

3.  Cam cu 4 sau 5 luni inainte de despartire incepusem sa ma schimb...sa ma satur de singuratate, si de problemele pe care le intampinam pe plan profesional, iar ea a incercat sa ma ajute dar nu o ascultam.

4. Parerea pe care mi-am format-o eu despre el, din ce am auzit si din cate am discutat ( precizez ca atunci cand am fost la ea in caracal m-am intalnit cu el si am incercat sa stam putin de vorba, eu sunt un tip foarte calm si nu am recurs la un limbaj urat sau la violenta cum se mai intampla in cazuri de genul asta), el e la fel din cate am observat, m-a poftit la el in masina, l-am intrebat daca stie cine e M...iar el mi-a raspuns asa un pic ironic '' da este iubita mea''... am incercat sa aflu ce are de gand si mi-a spus ca a inceput sa o cunoasca, ca ea a suferit mult si merita sa fie iubita, iar daca eu o iubesc sa o las sa fie fericita, mai mult chiar  a intrebat-o pe ea de fata cu mine daca e fericita, iar raspunsul ei a fost afirmativ, lucru care mi s-a parut putin autoritar din partea lui. Mai mult ce pot sa zic...am impresia ca are un comportament asemanator cu al meu dar putin mai impulsiv, iar mai matur nu cred ca este, spun asta ca il vad baiatul parintilor si este mult sprijinit de parinti, financiar ma refer, iar eu m-am descurcat singur, in sensul ca am luat viata in piept mult mai devreme si am fost nevoit sa lucrez, sa locuiesc singur si sa ma intretin, de asemenea sa incerc sa imi continui studiile pentru ca fara studii nu cred ca am vreo sansa sa reusesc pe plan profesional. Din cate vorbesc acum cu ea...imi spune in continuare ca tine la mine si ca ma iubeste, dar in acelasi timp ca ii este bine asa cum e acum si ca este fericita. Iar lucrul asta nu pot sa il inteleg. Si poate ca a gasit la el atentia, sprijinul si increderea de care avea nevoie ...lucruri pe care de la mine nu le-a mai primit in ultimele luni. In plus ...ea inca are o doza de gelozie in ceea ce ma priveste pe mn, pentru ca ma intreaba mereu asa ironic de anumite persoane de sex feminin cu care stie sau aude ca am comunicat. 

Va multumesc!!!

Cu mare drag,
I.



In regula,

S-au mai limpezit putin lucrurile. Stim pe ce ,,teren” calcam, unde suntem si ce vrem sa facem. Faptul ca niciunul nu sunteti influentati in mod negativ de membrii familiei in legatura cu relatia voastra este un lucru important, pentru ca arata decizia personala a fiecaruia dintre voi (in special a ei). Parintii au o putere destul de mare de influentare asupra copiilor la aceasta varsta.

Tu impreuna cu fosta prietena reprezentati cazul tipic de ,,prima dragoste”, ,,dragostea care nu se uita niciodata”, ,,dragostea din tinerete”, relatie care incepe in jurul varstei de 15-16 ani (la fete) si se sfarseste cativa ani mai tarziu. Insusi sfarsitul este unul specific, neglijarea unuia dintre parteneri si chiar inselarea. Cauzele pentru care tu, vreme de patru sau cinci luni, ai inceput sa te comporti necorespunzator pot fi si acelea pe care le-ai precizat (,,toate astea pana in momentele cand m-am schimbat, incepusem sa am probleme la serviciu, plus ca locuiam singur, si singuratatea ma omora si imi distrugea tot ce aveam bun in mine, in final dupa ce s-a saturat sa o tot resping prin discutiile mele scurte, sa nu ii mai arat nici un pic de afectiune, ba mai mult eram indiferent fata de ea, a aflat si ca am avut anumite aventuri (ceea ce consider ca a fost o greseala ), a hotarat sa puna punct relatiei.”), insa faptul ca tu erai convins ca orice ai face si oricum te-ai comporta cu ea, M. nu te va parasi ( chiar daca era o convingere subconstienta de-a ta), a stat la baza schimbarii comportamentului tau. O dovada o reprezinta faptul ca nu ai fost uimit in momentul in care ea ti-a spus despre despartire (,,Am primit un telefon intr-o zi si pur si simplu mi-a spus ca s-a terminat...initial nu m-am panicat.”). Stresul de la serviciu, singuratatea din garsoniera si alte probleme au fost doar factorii care iti motivau, intr-un fel, modul in care te comportai. Gandeste-te daca, acum cat timp ati reinceput sa vorbiti, ai lasa alta problema sa intervina astfel incat sa dauneze/stopeze comunicarea dintre voi. Nu cred ca ai face asta, si doar din teama de a nu o pierde (respectiv nesiguranta apartinerii ei ca prietena).

As vrea sa te gandesti la modul in care comunicati in prezent. Consider ca ai facut un lucru intelept timp de cinci luni, in care te-ai abtinut sa reluati legatura, sa o cauti. In perioada aceasta, relatia ei prezenta decurgea, ea a inceput sa constientizeze si sa compare diferentele dintre fosta relatie (cea cu tine) si actuala si nu se stie inca  daca a ajuns la o decizie finala. Spun asta pentru ca trebuie sa afli de ce (si asta doar sa o intrebi direct), dupa atat timp in care nu ati mai vorbit deloc, ea a fost cea care a luat initiativa de a te cauta. Aici vreau sa mentionez ca exista doua posibilitati:
1.      Se poate ca in acea perioada, in care ti-a scris tie pe messenger, sa se fi certat putin cu prietenul ei ( sau pur si simplu din monotonie sa te fi cautat) si astfel sa o cuprinda melancolia fostei relatii (amintirile frumoase, etc), dar de fapt sa fie ceva trecator, de moment.
2.       Varianta care pare cea mai plauzibila este ce-a de-a doua, si anume ca dupa o perioada in care ai lasat-o in pace, i s-au clarificat si ei sentimentele si si-a dat seama ca inca te mai iubeste sau tine la tine, insa nu stie acum in ce mod te-ai schimbat (sau daca te-ai schimbat). Eu cred ca M. s-ar putea sa tina putin si la actualul prieten, insa fata de el are mai degraba sentimente de recunostinta si siguranta unei relatii linistite. In concluzie, ea este nehotarata, se pare ca se simte nefericita din punct de vedere sentimental, cu toate ca relatia ei este, de altfel, armonioasa, insa nu vrea sa iti recunoasca lucrul acesta.

Foarte mult a cantarit in decizia ei de a va desparti faptul ca ai inselat-o. De aceea si in prezent face aluzii sau te intreaba sub forma de ironie despre anumite fete (,,In plus ...ea inca are o doza de gelozie in ceea ce ma priveste pe mn, pentru ca ma intreaba mereu asa ironic de anumite persoane de sex feminin cu care stie sau aude ca am comunicat.”). Gelozia aceasta mascata este un alt semn ca inca mai tine la tine.

Vreau sa intelegi cateva lucruri:
·         Ei ii este foarte greu sa treaca peste greselile tale si sa-si recapete increderea in tine, insa nu imposibil, pentru ca impacarea de acum ar reprezenta, totusi, cea de-a doua sansa a relatiei voastre, si nu a treia sau a patra ( unde si-ar fi pierdut definitiv increderea). Cel mai mult conteaza acum sentimentele ei ramase, dorinta de a te ierta si de a vrea sa continuati relatia. Daca, atunci cand va veti intalni fata in fata peste doua-trei saptamani, o convingi de faptul ca ti-ai dat seama unde ai gresit, spunandu-i chiar cu amanunte lucrurile gresite (astfel te va aprecia si te va crede mai mult), si in acelasi timp ea sa isi doreasca foarte mult sa va impacati (pentru ca te iubeste cu adevarat), este imposibil sa-ti dea un raspuns negativ. Spune-i deschis ce reprezinta ea pentru tine, de lucrurile pe care le-ai inteles in perioada in care ati fost despartiti si cat de mult ti-a lipsit. Nu uita sa nu-ti pierzi demnitatea totusi, sa nu devina rugaminti afirmatiile tale. Arata-i atat prin cuvinte, cat si prin fapte ca ai constientizat greselile facute si ca te-ai schimbat.
·         Ai spus ca tu simti ca exista o sansa de impacare (,,Nu vreau sa ma dau batut pentru ca simt ca intre noi poate mai fi ceva si imi doresc enorm sa reluam relatia noastra”). Dupa ce vei face aceste lucruri motivate de simtamintele tale, e necesar sa accepti decizia ei bazata, la fel, pe ceea ce (inca) simte. Ceea ce vreau sa spun este ca tu in acest moment ai facut tot ce ai putut pentru a va impaca. Daca ea simte la fel de puternic aceasta impacare, va actiona in consecinta. Daca nu, s-ar putea sa-ti spuna diferite motive pentru care nu poate sa te ierte. Tine minte si spune-i ca este cea de-a doua sansa, aceasta dandu-se intotdeauna persoanelor iubite, oricat de mult ar fi gresit. In momentul in care veti vorbi fata in fata, este important sa o intrebi direct daca te mai iubeste (fi atent in special la raspunsul ei nonverbal), ce simte fata de actualul prieten si alte lucruri care te macina. Daca a acceptat sa va intalniti si sa discutati, inseamna ca nu este 100% sigura de relatia actuala si isi doreste sa vada daca tu te-ai schimbat intr-adevar.

Daca mai ai nelamuriri, a mai ramas cea de-a treia sedinta online disponibila.
Sper ca sfaturile si privirea exterioara a cazului tau sa-ti aduca pace si limpezime in gand si suflet.



Sedinta a III-a


Buna ziua,

 As mai avea ceva de completat: 

1.     Acum cateva zile noi am facut un pact in care am ajuns de comun acord ca orice s-ar intampla in viitor si oriunde ne-am afla sa tinem legatura si sa stim mereu  unul de celalalt, fie prin messenger, mail sau telefonic, iar cand avem posibilitatea sa ne si putem vedea. Ea a acceptat foarte usor asta si nu a avut nimic impotriva. Stiu ca este nehotarata si ca nu a luat o decizie finala, de ceea  atunci cand o intreb daca ma iubeste nu imi raspunde in nici un fel, imi spune doar ca nu intra in pact sa ne spunem astfel de lucruri, si in acelasi timp cand vorbim ceva banal, total diferit ce relatia noasta…intrerupe discutia si imi spune dintr-o data ’’ te iubesc’’ , nu stiu ce sa inteleg din asta.  Noi am vorbit destul de mult despre intalnirea noastra, si ciudat este faptul ca ne construisem un scenariul despre asta inca din timpul relatiei, cand lucrurile mergeau foarte bine, ne spuneam ca ce ar fi daca noi peste cativa ani ne-am desparti si cum ar fi daca ne-am intalni asa dupa o perioada…ne gandeam ce am face, ce ne-am spune etc… iar de toate chestiile astea ne-am adus aminte si am vorbit, in scenariu spuneam ca v-om face chiar si dragoste indiferent ca suntem sau nu implicati intr-o alta relatie, si am vorbit despre asta, imi spunea ca ar vrea si ca isi doreste, dar dupa cateva zile mi-a spus ca nu este o idee buna  ’’ stii…ma gandeam aseara ca… nu vom face nimic cand ne vom vedea, adica m-am gandit serios la asta si nici tie nu ti-ar conveni si plus de asta …asta se numeste inselat …si asta am urat toata viata, nu pot eu incalca acest principiu, tocmai eu care l-am detestat, si ma tem ca daca voi face asta o data o voi face mereu... ’’  eu nu imi doresc asta de la ea…adica vreau sa mi se daruiasca dar o vreau pentru mine si o vreau definitiv, nu imi doresc sa faca asta doar de dragul vremurilor vechi sau doar asa ca ne cunoastem unul pe celalalt mai bine ca oricine, si dupa sa imi spuna ca asta a fost si sa ne vedem de drum…ea nu este genul asta si nici eu.


 2.     Eu nu sunt un bun orator si de aceea imi e teama ca o sa am ceva dificultati in ceea ce priveste faptul ca trebuie sa o conving ca m-am schimbat, ma refer la faptul ca atunci cand o sa ii zic cate ceva ea o sa aibe o replica si asta o sa imi ingreuneze situatia, chiar daca o sa  asculte pana la capat ce am de zis imi e teama ca nu o sa fiu destul de convingator…cu toate ca o sa vorbesc cat se poate de sincer. Iar din fraza aceasta : ’’ Nu uita sa nu-ti pierzi demnitatea totusi, sa nu devina rugaminti afirmatiile tale’’   am inteles ca trebuie sa vorbesc cu ea intr-un mod in care sa nu ma injosesc  sa nu o rog sau sa o implor ceva anume. ( am inteles bine? ) Stiu ca o femeie are un intreg arsenal si foarte multe tactici atunci cand isi doreste sa cucereasca un barbat, dar un barbat are un arsenal mult mai sarac, ce arme credeti ca ar trebuii sa  folosesc ?  ( imi cer scuze pentru metafore si sper ca m-am facut inteles).


     In incheiere vreau sa va multumesc in mod deosebit pentru timpul acordat, mi-ati fost de mare ajutor si m-ati luminat in ceea ce priveste problema mea sentimentala. Sper ca totul sa se rezolve si sa fie bine, imi doresc asta foarte mult. 

Cu mare drag,
I.




Buna I.,

Nu stiu daca ai citit pe blog si poate ai asteptat un raspuns ieri, dar sambata nu lucrez.

1.  Daca ati ajuns de comun acord sa pastrati mereu legatura de acum inainte (ea acceptand cu usurinta ,,pactul”), inseamna ca i-ai lipsit foarte mult lunile acestea in care nu ati comunicat deloc si nu ar mai vrea sa se intample asta pe viitor.
    Din faptul ca nu-ti raspunde de-a dreptul la intrebarea referitoare la iubire ci dimpotriva, iti spune ea singura la un moment dat ca te iubeste, se intelege urmatorul lucru: M., chiar daca are prieten si, desi nu tine atat de mult la el precum la tine, simte un fel de sentiment de inselare fata de el atunci cand o provoci sa-ti raspunda la aceasta intrebare ,,Ma iubesti?”. Teama aceasta de a insela (respectiv de a fi inselata) i-a fost refulata in timpul relatiei cu tine, in perioada in care a aflat de aventura/aventurile tale. De aceea, raspunsul direct (evident afirmativ) nu ti-l poate da pentru ca simte ea insasi cum inseala si ii revine acel sentiment neplacut. Poate insa, atunci cand vorbiti despre cu totul altceva, sa iti spuna ca te iubeste, pentru ca in acele momente decizia ei de a face afirmatia este una emotionala, si nu rationala, precum in cazul raspunsului direct, activ la o intrebare. Este un fel de ,,izbucnire interioara a sentimentului”, lucru de care nu se simte atat de vinovata. Te sfatuiesc, prin urmare, sa reduci cat mai mult intrebarile directe referitoare la iubirea ei fata de tine (aceasta neinsemnand ca tu sa nu-i mai afirmi dragostea) si sa o lasi pe M. sa-ti spuna, chiar daca mai rar, ca te iubeste. In acest fel, valoarea raspunsului ei la intrebarea ta (nepusa) creste.
    Observ ca ati avut o relatie bazata pe comunicare deschisa (cel putin in prima parte a ei) si la fel comunicati si in acest moment. Este de apreciat decizia amandurora de a nu face dragoste atunci cand va veti intalni din nou. Acest lucru nu inseamna disparitia iubirii dintre voi, ci pur si simplu onorarea unor principii si respectarea statutului actual al fiecaruia. In orice caz, chiar daca ar exista momente in care sa faceti dragoste, acestea ar aduce dupa sine sentimental de frustrare, amagire si inselare pentru amandoi.

2.  Nu trebuie sa fii un bun orator pentru a spune ceea ce simti cu adevarat. Chiar nu trebuie sa faci nimic mai mult decat sa spui si sa reiasa cat mai sincer ceea ce vrei (atat din limbajul verbal, cat si din gesturi). Priveste-o in ochi si fii serios in afirmatii pentru a creste credibilitatea. Din acea fraza subliniata de mine ai inteles intocmai ideea principala, adica sa nu apelezi la rugaminti de a va impaca, injosiri sau demonstratii absurde. Ea trebuie doar sa inteleaga ca esti sincer, ti-ai dat seama singur ca ai gresit si te-ai schimbat. Va intelege aceasta din tonul vocii tale si repet, recunoasterea amanuntita a greselilor din trecut.
    Draga I., nu iti trebuie niciun ,,arsenal” sau alte ,,arme” pentru a recuceri o fata. Ai vrea ca ea sa accepte impacarea pentru anumite lucruri pe care le-ai face pentru ea, sau pur si simplu pentru ca te iubeste neconditionat? Cred ca si tu ti-ai dori ultima varianta. Daca, totusi, as putea sa-ti recomand cateva lucruri, ar fi acestea: arata-i, printr-un comportament cat mai serios, faptul ca te-ai maturizat si pe plan sentimental, si asta o poti face doar spunandu-i direct si sincer ceea ce simti si ce reprezinta ea pentru tine. Accentueaza faptul ca despartirea dintre voi a avut si o parte pozitiva, in aceasta perioada ai constientizat valoarea M. in viata ta. Recunoaste toate acuzele pe care ti le aduce si spune-i ca ti-ai dat seama de greseli. Asta este totceea ce poti face. Mai mult decat atat ar insemna trecerea peste o anumita limita a demnitatii tale, lucru ce nu ar sporii sansele unei impacari, ci dimpotriva, le-ar micsora. Din moment ce tu ai facut tot ceea ce a tinut de tine, asteapta-te la orice fel de raspuns din partea ei (pozitiv sau negativ). Nu ti-ai dori o impacare din mila sau ,,de dragul vremurilor trecute”. Daca M. te mai iubeste inca la fel de puternic, observa sinceritatea si vede in tine partenerul dorit, va veti impaca. Daca nu, multumeste-te cu gandul ca din partea ta ai facut tot ce s-a putut, decizia apartinandu-i.
Personal, cred ca raportul sanselor de impacare este superior celui apartinand sanselor de despartire definitive, insa trebuie sa fii pregatit psihic pentru orice situatie. Iti doresc pace in minte si suflet indiferent de rezultatul final.

M-as bucura daca mi-ai comunica deznodamantul ( sper sa fie unul pozitiv).
Mi-a facut placere colaborarea, nu ezita sa ma contactezi si pe viitor daca vei considera.

Cu prietenie,
Echipa Momente Grele Sfaturi Obiective

sâmbătă, 28 mai 2011

Cauza suferintei noastre

Suferinzii sînt cu toţii de o înspăimîntătoare promptitudine şi ingeniozitate în a descoperi pretexte pentru afectele dureroase; ei îşi savurează pînă şi bă­nuielile, îşi bat capul în legătură cu răul şi influenţele aparente, îşi scormonesc măruntaiele trecutului şi pre­zentului în căutarea unor istorii sumbre şi dubioase care le deschid calea pentru a se desfăta cu bănuieli chinuitoare şi a se ameţi cu veninul propriei răutăţi — redeschid brutal rănile cele mal vechi, îşi pierd sîngele prin cicatrice de mult închise, fac răufăcători din prie­teni, soţie, copil şi toţi cei ce le sînt apropiaţi. „Sufăr; cineva trebuie să fie de vină" — aşa gîndeşte orice oaie bolnăvicioasă.


Căci fiecare suferind caută instinctiv o cauză a suferinţei sale, mai precis un făp­taş, şi mai exact, un făptaş vinovat accesibil suferinţei — pe scurt ceva viu asupra căruia să-şi poată descărca afectele prin fapte sau in efftgie, sub un pretext oare­care, deoarece descărcarea afectelor este suprema în­cercare de uşurare, mai bine zis de ameţire a celui ce suferă, narcoticul său, dorit inconştient împotriva chi­nului de orice fel. 
                                                              fn
                                                                   

vineri, 15 aprilie 2011

Ce inseamna realmente maturitatea spirituala. Reteta maturizarii


  1. Se iau toate valorile cunoscute astazi ca fiind pozitive, respectiv negative ( nu propun folosirea doar a celor pozitive deoarece semnificatia valorilor s-a rasturnat de-a lungul timpului: de exemplu, in Antichitate cruzimea era considerata o valoare, pe cand compasiunea o slabiciune). De exemplu: bunatate, frumusete, sensibilitate, harnicie, bucurie, cruzime, rautate, invidie, trufie, tristete, etc.

  1. Apoi se ia fiecare valoare in parte, se studiaza, se analizeaza si se incearca a o compara cu dorintele noastre. Este important ca in aceasta etapa sa aflam gradul de corespondenta dintre acea valoare cu placerea noastra de a trai in ea.

De exemplu, valoarea Bunatate: Ce inseamna sa fii bun? Cum m-ar ajuta pe mine daca as deveni bun? Cum s-ar rasfrange aceasta decizie a mea, de a deveni bun, asupra celor din jurul meu? M-ar face fericit aceasta valoare daca as lasa-o sa creasca in mine?

Valoarea Tristete: Ce inseamna tristetea? M-ar face fericit faptul de a fi trist in majoritatea timpului?(chiar daca suna paradoxal, unii oameni se simt mai bine atunci cand sunt tristi, deprimati, inchisi, cu toate ca in mod constient nu recunosc asta). Vreau sa cresc (din punct de vedere spiritual) in tristete si sa o las sa abunde in mine?
M-ar ajuta aceasta valoare sa ma simt implinit?

  1. Alege, cu atentie, cinci valori care crezi ca te reprezinta, dupa ce le-ai analizat pe fiecare in parte.

  1. Renunta la doua dintre ele. Iti vor ramane trei valori principale pe care le-ai ales in mod constient. Pe baza acestor valori ti se va dezvolta maturitatea, cu conditia de a urma cat mai de aproape semnificatia lor. Crede cu tarie in aceste trei valori, actioneaza cat mai mult posibil dupa cum te indeamna ele, chiar daca situatiile prin care treci sunt bune sau nefavorabile. Maturitatea inseamna sa iti insusesti anumite principii/valori, indiferent daca acestea sunt pozitive sau negative, si sa incepi sa traiesti in ele si prin ele.

Valorile asumate prin aceasta metoda de a te descoperi pe tine insuti pot varia de la o perioada la alta. De obicei, oamenii adopta unele valori la o anumita varsta care, mai apoi, nu mai coincid in totalitate cu valorile pe care le vor alege peste cativa ani. Repetarea acestui test de autocunoastere intr-un interval considerabil de timp este esentiala pentru a stabiliza baza caracterului nostru, si anume valorile care ne guverneaza, atat in mod constient cat si inconstient, viata.

De observat faptul ca am ales pentru acest test atat valori pozitive cat si negative, privite prin prisma moralei actuale. Folosirea valorilor negative are un dublu scop: am dorit ca testul sa fie disponibil oricarui caracter, fie el bun sau rau, si in al doilea rand as vrea ca cei care isi vor alege numai valori pozitive, sa reflecteze asupra acestei decizii.


Orice animal imbatraneste, pe cand maturizarea este specifica numai omului.

Ca sa te maturizezi, uita-te la un copac. Pe masura ce copacul se maturizeaza, radacinile lui patrund tot mai adanc in pamant. Exista un echilibru – cu cat creste copacul mai inalt, cu atat mai adanci sunt radacinile sale. N-ai sa gasesti un copac de cincisprezece metri cu radacinile mici; ele nu ar putea sustine un copac atat de mare.

Este foarte ciudat ca oamenii nu stiu cine sunt si se straduiesc sa devina cineva. Nu isi cunosc propria fiinta, dar au telul de a deveni cineva.

Pe masura ce devii mai sensibil, viata se mareste. Nu mai e un iaz mic, devine un ocean. Ea nu se mai limiteaza la tine, la sotia ta si la copilul tau – nu se mai limiteaza deloc. Toata aceasta existenta devine familia ta, si atata timp cat intreaga existenta nu e familia ta, nu stii ce e viata, pentru ca omul nu e o insula, toti suntem conectati intre noi.

Fiecare cultura trebuie sa le dea
oamenilor ei o anumita compensatie,
pentru ca ei sa nu fie total pierduti in nefericire,
in tristete. Insa aceste compensatii sunt false.

Focurile de artificii si luminile colorate
nu-i pot inveseli pe oameni. Ele sunt numai 
pentru copii; pentru adulti, sunt o pacoste.
Insa lumea interioara poate fi un sir neintrerupt
de lumini, de cantece, de bucurii.

Sa nu uiti niciodata ca societatea te despagubeste
atunci cand simte ca reprimarea poate sa dea nastere
unei situatii periculoase, explozive. Societatea gaseste
o cale care sa-ti permita sa-ti slobozi o parte din reprimare,
dar asta nu este sarbatoare adevarata si nu poate fi adevarata.
Sarbatoarea adevarata 
trebuie sa vina in viata ta din tine.

Si sarbatoarea adevarata nu e conform
calendarului, nu-ti impune o anumita
data in care trebuie sa sarbatoresti.
Nu e ciudat ca tot anul ai fost nefericit
si apoi, dintr-o data, pe intai septembrie,
sa zicem, sa scapi de nefericire si sa
incepi sa dansezi? Fie nefericirea ta a
fost falsa, fie intai septembrie e fals;
nu pot fi adevarate ambele. Si o data
ce a trecut intai septembrie, te intorci
la nefericirea ta, la nelinistea ta.

Osho








luni, 21 martie 2011

Diferenta de varsta in dragoste

Buna ziua.
Am si eu o problema sentimentala, mai degraba o dilema si nu stiu cum sa o rezolv sau pur si simplu sa o las de la sine sa se rezolve.

Ma numesc L., am 32 de ani si ma consider un om pe plan profesional aproape implinit. 

In schimb, pe plan personal nu am avut norocul de a intalni omul/femeia potrivita mie sau care sa se apropie cel mai mult de aspiratiile noastre normale (familie, casa, copil).

Am avut o relatie de aproape 9 ani de zile cu o singura femeie cu care de altfel am si locuit impreuna. Ne-am despartit deoarece fiecare a ales altceva si a hotarat sa mearga pe propriul sau drum separat. Eu ceream constant ceva ceea ce ea nu imi putea/nu vroia sa imi ofere in viata de zi cu zi.

In schimb am cunoscut o femeie mai in varsta ca mine cu 11 ani. Am cunoscut-o inca de la bancile facultatii fiindu-mi colega de facultate. Stiam ca este maritata si are si un copil si de aceea am tinut-o la distanta. 

Anii au trecut pe langa noi si acum ne-am reintalnit (precizez ca nu am mai vrut sa tin legatura cu ea si ne-am intalnit absolut intamplator pe strada in Bucuresti dupa 7 ani in care nu am tinut legatura deloc prin absolut nimic).

Eu m-am aprins, la fel si ea si traim o minunata relatie de dragoste. 
O poveste frumoasa dat complicata fiind la mijloc sotul ei si copilul ei care acum e mare (are 19 ani).
Mie personal imi este teama ca nu va putea sa se desparta de sotul ei asa cum imi promite mie si mi-e teama ca ma voi pierde si in aceasta relatie desi, personal o indragesc foarte mult si ea la fel pe mine.
Ne gandim permanent unul la altul si tot ce ne desparte este situatia noastra complicata. Eu stau cu chirie iar casa in care locuieste sotul ei e casa ei si nu doreste sa isi dea afara sotul chiar daca divorteaza si atunci vrea sa isi ea propria casa.

Oare dvs. credeti ca avem sanse sa reusim? Poate doar iubirea dintre noi doi , asa pura si dezinteresata, fara nici un fel de interes material sa tina doi oameni impreuna?
Ea mi-a promis ma rog nu neaparat mi-a promis mi-a zis ca trebuie sa am rabdare pana se vor clarifica lucrurile, dar acum datorita serviciului ei nu are efectiv timp....si eu ii dau dreptate pt ca asa este!
Oare ma minte?
Oare se va tine de cuvant?
Ce ar trebui sa fac in continuare eu personal?

Va multumesc.
L.



Buna L.,

Am citit situatia ta si as vrea s-o rezum in cateva idei: te consideri un barbat implinit pe plan profesional si dornic de a-ti intemeia, cat mai curand, o familie; nu de foarte mult timp ai reintalnit o femeie care te atragea inca din facultate, insa fata de care voiai sa pastrezi distanta, tinand cont de situatia in care se afla; in prezent sunteti impreuna de putina vreme, traiti o poveste de dragoste frumoasa, insa nu stii ,,in ce ape te scalzi’’, adica gradul de daruire al ei in aceasta relatie. Eu am doua propuneri pentru tine, insa doar pe ce-a de-a doua o consider eficienta in aflarea imediata a raspunsului.

Prima solutie: fii pasiv in urmatoarea perioada. Lasa lucrurile sa se desfasoare ca pana acum, ai incredere in ea si in faptul ca va gasi un raspuns pentru relatia voastra atunci cand serviciul nu-i va mai ocupa toata ziua. Riscul acestei variante presupune ca in final sa nu ramaneti impreuna, desi ai avut incredere si rabdare atat timp. Eu de foarte putine ori recomand pasivitatea ca solutie pentru ca a fi purtat de drum nu este o caracteristica a omului integru.

A doua solutie: spune-i ca ai incredere ca va lua decizia cea mai buna numai dupa un interval in care veti sta despartiti. Abia atunci isi va putea da seama daca te iubeste si ea cu adevarat sau aceasta reintalnire doar i-a aprins focul pasiunii. Chiar daca iti va fi greu, este singura metoda de a afla daca ea este in stare sa-si paraseasca sotul si sa-si cumpere o casa pentru a putea fi voi doi fericiti. Pentru ca, din moment ce nu vrea sa faca acest pas acum, inseamna ca nu este sigura daca asta vrea cu adevarat, chiar daca tine la tine.

Daca peste un timp in care nu ai mai sunat-o, nu i-ai mai dat nici un semn, nu i-ai mai raspuns la telefon ( si toate acestea trebuie sa ii explici inainte ca le faci pentru a o lasa sa gandeasca singura ce vrea), ea se intoarce la tine, inseamna ca iubirea e reciproca si a trecut testul timpului. Daca va considera ca este mai bine si util sa ramana impreuna cu sotul ei, in acest interval de separare va constientiza faptul ca reintalnirea cu tine a insemnat o ispita careia nu i-a putut rezista, insa isi va da seama ca a fost doar o ispita.

Tu vrei sa-ti intemeiezi o familie cu persoana potrivita si de dorintele careia esti sigur. Pune-te in situatia ei si gandeste-te cat de inteleapta ar fi decizia ta (daca ai fi femeie) de a-ti parasi sotul si copilul pentru un barbat cu 11 ani mai tanar? Din acest motiv apare nesiguranta ei in luarea unei hotarari.

Intreab-o care sunt motivele pentru care vrea sa-si paraseasca sotul. Numai din cauza ta? S-ar putea ca pe viitor sa nu va mai intelegeti la fel de bine ca acum si ea sa-ti reproseze ca si-a parasit familia pentru tine. Sunt multe lucruri de luat in considerare daca vrei sa ajungi la o imagine clara despre potentialul viitor impreuna, insa acestea se vad prin ochelari fumurii daca dragostea si pasiunea sunt prea mari. De aceea te indemn sa luati o pauza de gandire si unul si altul, sa cantariti si din prisma ratiunii relatia voastra si indiferent de rezultat, sa fiti siguri ca asa este mai bine pentru amandoi.

Sigur ca iubirea neinteresata si pura poate tine doi oameni impreuna. Insa in situatia voastra nu este implicata doar iubirea, cel putin din partea ei. Prietena ta are niste responsabilitati pe care nu le poate trece cu vederea (si pe care trebuie sa le intelegi) si s-ar putea, cu toate ca te iubeste, sa nu isi destrame casnicia. Decizia este a ei si ar fi bine sa nu o influentezi in nici un fel, las-o sa i se aseze sentimentele si sa le examineze cat mai obiectiv. Indiferent de raspuns, vei stii ca a fost luat cu luciditate.

Cu prietenie,
Echipa Momente Grele Sfaturi Obiective

Gaseste-ti motivul inceperii vietii sexuale

Buna Echipa Momente Grele Sfaturi Obiective! Am intrat pe blogul vostru in timp ce cautam consiliere online....In primul rand vreau sa va spun ca apreciez si respect foarte mult ceea ce faceti. Nici nu stiu cum sa incep deobicei sunt o persoana foarte inchisa in mine si nu discut niciodata problemele cu nimeni dar am decis sa iti scriu in speranta ca imi poti da un sfat care sa ma ajute pentru ca ma "framanta" ceva foarte tare. Deci principala problema am 19 ani si sunt virgin.Relatii am avut pana acum si nu foarte putine dar niciuna de durata. Am iubit , am suferit ca orice om dar niciodata nu am ajuns sa fac sex. Nu s-a pus niciodata problema ca prietena nu a vrut , in unele relatii chiar ajunsesem aproape sa fiu rugat de catre partenera sa facem sex , dar eu tot timpul am evitat chestia asta fapt care a dus intotdeauna la despartire. De ce evit? Nici eu nu stiu sa-mi raspund concret. Imi e teama sa nu gresesc cu ceva , sa nu ma fac de ras,ca nu stiu cum sa procedez.Toate prietenele mele isi incepusera viata sexuala si din moment ce eu eram virgin imi era teama ca nu ma descurc cum ar trebui si ma fac de ras. Vreau sa am o relatie stabila dar niciodata nu reusesc pentru ca tot timpul ajung la aceeasi problema. Ma sperie faptul ca partenera si-ar da seama ca sunt virgin si sa-i recunosc acest lucru nu as putea niciodata. Tot din aceasta cauza am ajuns sa ma masturbez foarte des uitandu-ma la tot felul de pornografii pe diferite site-uri. Mi-e rusine de mine si de ccea ce fac , dar aici am ajuns. Ma inchid in mine si ma "macin" foarte mult.Nu stiu ce sa fac. Sper ca ai inteles in mare parte problema mea , esti singura persoana caruia i-am destainuit acest lucru nimeni altcineva nu mai stie de aceasta problema.
    
Va multumesc , cu respect A....



Buna A.,

Multumim pentru aprecieri. In primul rand vreau sa-ti spun ca varsta potrivita pentru inceperea vietii sexuale este varsta la care te simti pregatit atat fizic cat si emotional. Fiecare persoana se dezvolta in felul ei , asa ca nu exista un etalon in acest domeniu.

Daca spui ca ai avut mai multe relatii de scurta durata si toate s-au sfarsit din cauza ca evitai sa faceti sex (,,Relatii am avut pana acum si nu foarte putine dar niciuna de durata. Am iubit, am suferit ca orice om dar niciodata nu am ajuns sa fac sex. Nu s-a pus niciodata problema ca prietena nu a vrut , in unele relatii chiar ajunsesem aproape sa fiu rugat de catre partenera sa facem sex , dar eu tot timpul am evitat chestia asta fapt care a dus intotdeauna la despartire’’) inseamna ca fetele acestea nu erau pregatite sau nu voiau o relatie serioasa, asa cum iti doresti tu (,,Vreau sa am o relatie stabila dar niciodata nu reusesc pentru ca tot timpul ajung la aceeasi problema’’). Ce fel de comunicare era intre tine si partenera? Ai simtit vreodata nevoia de a-i povesti uneia dintre ele lucruri personale? Ai simtit vreodata dorinta vreuneia de a te asculta, de a-ti impartasi si alte lucruri in afara de chestiuni superficiale? Pentru ca atunci cand nu te simti destul de aproape de partener, cand nu-l cunosti destul de bine, este greu sa te deschizi (in special pentru ca tu esti un baiat sensibil) si sa treceti la urmatorul pas al relatiei. Asta este explicatia inhibarii tale, faptul ca nu ai gasit fata potrivita, aceea de care sa fii sigur ca nu va rade (sau nu o va lua ca pe un lucru negativ) daca ii vei spune ca esti virgin, chiar ar aprecia pentru ca si ea e pregatita pentru o relatie serioasa.

Insa tu vrei sa faci sex sau vrei o relatie serioasa? Depinde numai de ce vrei, dar sfaturile difera de la o situatie la alta.

Daca vrei numai sa faci sex: gandeste-te ca primul act sexual se aseamana cu prima data cand esti pus sa vorbesti in public ( te framanti cu cateva zile inainte, te pregatesti moral, iti imaginezi cum o sa fie, esti plin de emotii, ai vrea ca evenimentul sa vina cat mai repede, dar si sa scapi de el, ,,sa-ti iei de-o grija’’). Dar orice ai face, nu poti vorbi in public fara sa vorbesti in public. Asadar, prin translatie, iti inteleg teama si emotiile inceperii vietii sexuale. Este normal, fiecare baiat sau fata traieste acest sentiment. Nu vreau sa consideri ca ai o problema, probabil ai niste stereotipuri in minte cu care te compari. Daca acestea sunt personajele masculine din filmele xxx la care te uiti, ar fi bine sa stii ca totul este regizat acolo, actorii filmeaza in decurs de cateva zile pentru a realiza un singur film si sunt imbuibati de medicamente. Nu te gandi ca prima data va fi ca in filme, pentru ca de obicei, nu e neaparat o experienta placuta. Fetele nu isi dau seama daca tu esti virgin sau nu, atata timp cat ai incredere in tine si totul decurge natural. Tine minte ca pentru a invata sa inoti, trebuie sa intri in apa (si pentru a intra ai nevoie de curaj si incredere in tine).

Daca vrei o relatie serioasa (ceea ce te indemn, dupa ce mi-am dat seama de caracterul tau): nu considera inceperea vietii sexuale ca fiind o problema ce trebuie rapid rezolvata. Cum ti-am mai spus, cauta la urmatoarea fata calitatea de a putea vorbi deschis cu ea, de a-i putea spune lucruri personale, de a te simti in largul tau atunci cand sunteti impreuna. Atunci totul va decurge natural si la timpul potrivit.

Din moment ce tu nu faci parte dintre baietii care nu au nici o retinere in a-si incepe viata sexuala si carora nu le pasa de numarul partenerelor, te indemn sa ai incredere in tine si in ceea ce crezi cu adevarat, fara a asculta si accepta principiile dupa care ei isi ghideaza viata.

Eu cred ca nu ar trebui sa te mai gandesti atat de mult la chestiunea asta. Insasi expresia ,,viata sexuala’’ cred ca te sperie. Prea mult timp si importanta i se ofera astazi acestui subiect, incat tinerii ajung sa creada ca daca, pana la o varsta nu au experimentat pe plan sexual, au o problema. De fapt, societatea si-a intors pe dos valorile. Nu inseamna ca esti un om sanatos daca te-ai conformat unei societati bolnave.

Sper ca sfatul nostru sa te ajute sa vezi ce vrei cu adevarat,
Echipa Momente Grele Sfaturi Obiective


vineri, 18 martie 2011

Imaturitatea partenerului

Buna ziua !  as vrea sa ma ajutati si pe mine , e prima oara cand apelez la blogul vostru dar  as avea nevoie de niste raspunsuri pe care nimeni nu mi le poate da . am 18 ani si am un prieten de 1 an si jumatate ,el este mai mic cu 1 an decat mine . avem urcusuri si coborasuri ,cand ne intelegm foarte bine cand mai rau . si acum este unul din acele momente rele . el vrea sa ne despartim definitiv si i-am cerut un motiv si mi-a spus simplu ca nu mai vrea . noua ni s-au mai intamplat din astea . dar ne-am impacat . dar acum nu-l inetelg ,ca l-am intrebat si mi-a  spus ca el tine la mine si ca e constient ca peste cateva saptamani  o sa i se faca dor de mine , dar el nu mai vrea . el este berbec si eu sunt rac ,stiu ca este o compatibilitate destul de proasta ,dar va spun sincer  , cand ne intelegm foarte bine , nimic nu poate sa intervina intre noi . el este uneori schimbator ,duminica ne intelegem , luni parca ar fi de pe alta planeta . eu nu-i inteleg deloc comportamentul , nici mama lui  ,nimeni . el mai este 'dependent' de jocurile pe computer . e prea mult spus dependent dar se apropie de asta . ma gandesc ca poate si de la asta i se trage . el este sigur ca daca va venii peste o luna la mine si mi-ar spune ca ii e dor de mine,eu mi-as incalca cuvantul si ne-am impaca cu el ca il iubesc . vroiam sa stiu daca d-vostra imi puteti explica comportamentul lui . eu sunt intr-o stare tare proasta , nici noaptea nu mai am somn , nici de invatat nu pot , mi-e gandul numai la el ,si ca poate chiar nu o sa mai fie langa mine la greu,fiidnca eu imi gaseam  in el linistea ,ca nici cu familia nu ma inteleg ,ei nu sunt de acord cu el ,ca e mai mic,ca are alta stare sociala,dar mie nu mi pasa .nu pot sa vb despre el decat cu prietena mea cea mai buna  ,care ma sfatuieste dar as avea nevoie de sfatul unui specialist.Va multumesc . Astept raspunsul  nerabdatoare . 



Buna M.,

Ma bucur ca ai apelat la ajutorul nostru.

Comportamentul lui e tipic unui adolescent de aceasta varsta. Cu siguranta el tine la tine, dar inca nu este capabil de o iubire matura datorita lipsei experientei de viata, a maturitatii. Din acest motiv spune ca, desi e constient ca ii va fi dor de tine, totusi doreste sa va despartiti. Nu mi-ai spus motivele pentru care va certati, desi banuiesc ca sunt ,,prostioare’’, la fel ca in majoritatea relatiilor similare.

Prietenul tau este un adolescent in formare (,,el este uneori schimbator ,duminica ne intelegem,  luni parca ar fi de pe alta planeta . eu nu-i inteleg deloc comportamentul , nici mama lui  ,nimeni’’). Faptul ca este aproape dependent de jocurile pe calculator este alt semn al inclinatiilor si prioritatilor sale din aceasta perioada.

Cu siguranta el este  convins ca il iubesti foarte mult si ca te-ai intoarce oricand la el, de aceea considera ca alegerea de a va desparti sau nu ii apartine (,,el este sigur ca daca va venii peste o luna la mine si mi-ar spune ca ii e dor de mine,eu mi-as incalca cuvantul si m-as impaca cu el ca il iubesc’’). Nu incurajez un astfel de comportament din partea ta, pentru ca nu poti primi iubire daca o cersesti ( scuza-mi limbajul, incerc sa fiu cat mai explicita). Chiar daca ti-e foarte greu fara el in situatia in care va despartiti acum, nu-l cauta si nu te impaca imediat daca va venii peste cateva saptamani la tine. Arata-i ca iti cunosti valoarea si fericirea ta nu depinde exclusiv de el ( chiar daca ti-e greu sa sugerezi asta, insa te va aprecia mai mult dupa aceea si sunt sanse sa va impacati).

Inteleg ca treci printr-o perioada dificila, tu esti mai matura decat prietenul tau si te-ai implicat mai mult in relatie. Dar trebuie sa faci pasul acesta, sa fii mai hotarata in deciziile pe care le iei, pentru ca asa iti va creste increderea in fortele propri si vei castiga si increderea lui.  Gandeste-te ca tu esti in stare sa treci peste dorintele familiei tale pentru a fi cu el, iar prietenul tau vrea sa va despartiti dintr-un motiv irelevant doar pentru ca ,,nu mai vrea’’. Crezi ca merita?

Cu speranta ca iti vei da seama de adevarata ta valoare,
Echipa Momente Grele Sfaturi Obiective



Cum sa aflu daca ma mai iubeste sau nu?

Buna seara !
 
       Din intamplare, am intrat pe internet sa citesc reviste si am dat de blogul dv .Am citit ceea ce au scris celelalte fete si am fost surprins placuta de sfaturile pe care le-ati dat. As dori sa va cer si eu un sfat cu privire la fosta mea relatie .
       In primul rand, sa ma prezint: ma numesc M. si  am 18 ani .Am avut o relatie timp de 1 an si 10 luni cu un baiat de 21 de ani care, culmea,este si vecinul meu .Eu inca il mai iubesc,desi am mai avut un prieten  de cand suntem despartiti ,dar el a bagat motiv cum ca as vrea sa plec la Timisoara la facultate si ne-am despartit. In fine,cert e ca eu tot il iubesc pe fostul .
       Povestea mea e mai complicata ...,sper sa ma fac inteleasa :D .Deci, un an ne-am inteles perfect,apoi au inceput sa intervina mici certuri si eu ,fiind mai impulsiva, nu am stiut sa-i demonstrez (imi spunea el )ca il iubesc. Ma enervam din orice, ii ziceam sa plece acasa...,de fapt ne certam ca zicea ca are treaba ,este obosit si nu poate sa stea cu mine asa cum as vrea eu.La un moment dat ,ne-am certat din cauza ca nu vroiam sa ma culc cu el ,si ma intreba ca "pana cand vreau sa raman virgina?ca el are o varsta "(sunt sigura ca aceasta ar fi motivul real !) ...nu am dus lipsa de nimic,avem tot ce ne dorim ,dar totusi  au  aparut  certurile astea .Apoi mi-a zis ca el nu mai stie ce simte pentru mine,dar cand am iesit la film cu alt baiat a fost foarte gelos .Eu am impresia ca nici el nu stie ce vrea de fapt.Ne-am certat foarte tare si nu am mai vorbit timp de 3 luni,dar fiind vecini ne-am intalnit.Acum ne vorbim ,suntem cica  "amici " ,dar noi ne sarutam ...Nu stiu ce vrea el de fapt si ce ar trebui sa fac eu ! nu stiu daca ma mai iubeste sau nu .
      Daca ati putea sa ma sfatuiti ,v-as multumi enorm !



Buna M.,

Imi dau seama ca in mintea ta sunt multe intrebari care te macina si nu le gasesti singura raspuns. Nici nu ai cum sa gasesti tu raspunsul, daca intrebarile se adreseaza fostului tau prieten. Eventual poti sa presupui unele lucruri, dar este o sansa destul de mare de eroare.

Dupa un an de relatie, ati inceput sa aveti mici certuri. Cauza acestora ar putea fi faptul ca tu ai devenit putin mai posesiva decat de obicei si nu intelegeai (sau nu voiai sa intelegi) nevoile prietenului tau. Chiar statea el prea putin cu tine sau voiai tu sa stea mai mult decat ii ingaduia timpul? Baietii apreciaza foarte mult atunci cand fetele ii inteleg, nu incearca sa-i tina langa ele cu forta si se arata, intr-un fel, independente de prezenta lor. Din moment ce tu te suparai ca nu petrece destul timp cu tine, el si-a dat seama ca esti foarte indragostita de el si a incetat sa mai lupte pentru a te cuceri in fiecare zi. Exact asta era problema, daca ii aratai ca ai ce face, ai alte activitati de desfasurat cand nu esti cu el, mai ai si alte lucruri de facut in afara de a te vedea cu el, atunci prietenul tau incerca sa iti castige timp din timpul tau pentru a va vedea. Trebuia, intr-un fel, sa te arati mai ,,busy’’ (chiar daca uneori nu faceai mare lucru) pentru a-i creste lui mai mult dorinta de a petrece timp cu tine. Asta este o regula a naturii: vanatorul vrea prada care se lasa mai greu prinsa.

Din moment ce el era constient ca te-a cucerit aproape complet (din comportamentul tau), ultimul pas pentru a fi in intregime a lui era sa accepti sa faceti dragoste. Uneori, siguranta faptului ca un lucru iti apartine (sau o persoana) te face sa devii egoist si sa nu mai tii cont de dorintele celuilalt. Daca tu spui ca esti sigura ca v-ati despartit din acest motiv, al refuzarii tale de a face dragoste cu el, se poate ca iubirea lui pentru tine sa fi disparut pe parcursul acelor ultime 10 luni in care v-ati certati destul de des si in care atitudinea ta era cam agresiva (,,Ma enervam din orice, ii ziceam sa plece acasa’’) si posesiva ( ,,de fapt ne certam ca zicea ca are treaba ,este obosit si nu poate sa stea cu mine asa cum as vrea eu’’). Atunci cand cineva te iubeste, nu conditioneaza relatia ( ori faci cum spun eu, ori ne despartim).

De unde stii ca a fost gelos atunci cand ai iesit la film cu alt baiat? Se poate ori intr-adevar sa fi fost gelos, ori sa ii fi calcat tu pe orgoliu si sa se fi simtit frustrat.

Eu, din cate mi-ai povestit, cred ca el stie ce vrea. Din moment ce a fost deschis cu tine si a avut curaj sa-ti spuna ca nu i-ai demonstrat ca-l iubesti si ca ,,pana cand vrei sa ramai virgina, pentru ca are si el o varsta’’, inseamna ca ti-a spus ce a vrut. Si in acest moment ii convine situatia de a fi ,,amici’’. Sunteti ,,amici’’ doar in intimitate, sau va sarutati si public? Pentru ca daca nu mai vrea sa recunoasca relatia dincolo de voi doi, inseamna ca doar atat vrea de la tine in acest moment. Gandeste-te daca asta vrei si tu de la el, si daca nu, ar trebui sa ii spui deschis, fara sa te gandesti la consecinte. Poate ca, daca nu mai vrea sa se afiseze public cu tine, nu mai merita sa fii cu el.

Tu inca il mai iubesti. Asta inseamna ca stii ce vrei, probabil vrei sa va impacati. Cel mai bine e sa-l intrebi direct daca te mai iubeste si in ce relatii vrea sa ramaneti in continuare. Daca vrea sa ramaneti ,,amici’’ ca pana acum, ar trebui sa-ti pui intrebarea daca a fost sincer (in caz ca ti-a raspuns afirmativ). Daca iti spune ca nu stie sigur, ca i-a mai scazut iubirea fata de tine, parerea mea e ca incearca sa ocoleasca un raspuns negativ, si asta din doua motive: pentru a nu te rani sau pentru a profita in continuare de ,,amicitia’’ voastra atunci cand are el chef, nadajduind ca tu sa-i accepti incertitudinea si sa speri ca ii va reveni dragostea pentru tine.

Consider ca, daca nu ati mai vorbit timp de 3 luni, in aceasta perioada amandoi v-ati dat seama ce vreti unul de la altul. El trebuie sa stie ce vrea si de aceea ar fi bine sa-l intrebi direct, daca el nu ti-o spune. Spune-i si ca iti pare rau pentru atitudinile pe care le aveai in trecut atunci cand va certati si ca ai invatat din greseli.

E mai bine sa ai o dezamagire de scurta durata decat sa te macini atat de mult timp nestiind adevarul.Sper ca vei avea curaj sa faci ceea ce e bine pentru tine.

Cu prietenie,
Echipa Momente Grele Sfaturi Obiective