Suferinzii sînt cu toţii de o înspăimîntătoare promptitudine şi ingeniozitate în a descoperi pretexte pentru afectele dureroase; ei îşi savurează pînă şi bănuielile, îşi bat capul în legătură cu răul şi influenţele aparente, îşi scormonesc măruntaiele trecutului şi prezentului în căutarea unor istorii sumbre şi dubioase care le deschid calea pentru a se desfăta cu bănuieli chinuitoare şi a se ameţi cu veninul propriei răutăţi — redeschid brutal rănile cele mal vechi, îşi pierd sîngele prin cicatrice de mult închise, fac răufăcători din prieteni, soţie, copil şi toţi cei ce le sînt apropiaţi. „Sufăr; cineva trebuie să fie de vină" — aşa gîndeşte orice oaie bolnăvicioasă.
Căci fiecare suferind caută instinctiv o cauză a suferinţei sale, mai precis un făptaş, şi mai exact, un făptaş vinovat accesibil suferinţei — pe scurt ceva viu asupra căruia să-şi poată descărca afectele prin fapte sau in efftgie, sub un pretext oarecare, deoarece descărcarea afectelor este suprema încercare de uşurare, mai bine zis de ameţire a celui ce suferă, narcoticul său, dorit inconştient împotriva chinului de orice fel.
fn
