luni, 21 martie 2011

Diferenta de varsta in dragoste

Buna ziua.
Am si eu o problema sentimentala, mai degraba o dilema si nu stiu cum sa o rezolv sau pur si simplu sa o las de la sine sa se rezolve.

Ma numesc L., am 32 de ani si ma consider un om pe plan profesional aproape implinit. 

In schimb, pe plan personal nu am avut norocul de a intalni omul/femeia potrivita mie sau care sa se apropie cel mai mult de aspiratiile noastre normale (familie, casa, copil).

Am avut o relatie de aproape 9 ani de zile cu o singura femeie cu care de altfel am si locuit impreuna. Ne-am despartit deoarece fiecare a ales altceva si a hotarat sa mearga pe propriul sau drum separat. Eu ceream constant ceva ceea ce ea nu imi putea/nu vroia sa imi ofere in viata de zi cu zi.

In schimb am cunoscut o femeie mai in varsta ca mine cu 11 ani. Am cunoscut-o inca de la bancile facultatii fiindu-mi colega de facultate. Stiam ca este maritata si are si un copil si de aceea am tinut-o la distanta. 

Anii au trecut pe langa noi si acum ne-am reintalnit (precizez ca nu am mai vrut sa tin legatura cu ea si ne-am intalnit absolut intamplator pe strada in Bucuresti dupa 7 ani in care nu am tinut legatura deloc prin absolut nimic).

Eu m-am aprins, la fel si ea si traim o minunata relatie de dragoste. 
O poveste frumoasa dat complicata fiind la mijloc sotul ei si copilul ei care acum e mare (are 19 ani).
Mie personal imi este teama ca nu va putea sa se desparta de sotul ei asa cum imi promite mie si mi-e teama ca ma voi pierde si in aceasta relatie desi, personal o indragesc foarte mult si ea la fel pe mine.
Ne gandim permanent unul la altul si tot ce ne desparte este situatia noastra complicata. Eu stau cu chirie iar casa in care locuieste sotul ei e casa ei si nu doreste sa isi dea afara sotul chiar daca divorteaza si atunci vrea sa isi ea propria casa.

Oare dvs. credeti ca avem sanse sa reusim? Poate doar iubirea dintre noi doi , asa pura si dezinteresata, fara nici un fel de interes material sa tina doi oameni impreuna?
Ea mi-a promis ma rog nu neaparat mi-a promis mi-a zis ca trebuie sa am rabdare pana se vor clarifica lucrurile, dar acum datorita serviciului ei nu are efectiv timp....si eu ii dau dreptate pt ca asa este!
Oare ma minte?
Oare se va tine de cuvant?
Ce ar trebui sa fac in continuare eu personal?

Va multumesc.
L.



Buna L.,

Am citit situatia ta si as vrea s-o rezum in cateva idei: te consideri un barbat implinit pe plan profesional si dornic de a-ti intemeia, cat mai curand, o familie; nu de foarte mult timp ai reintalnit o femeie care te atragea inca din facultate, insa fata de care voiai sa pastrezi distanta, tinand cont de situatia in care se afla; in prezent sunteti impreuna de putina vreme, traiti o poveste de dragoste frumoasa, insa nu stii ,,in ce ape te scalzi’’, adica gradul de daruire al ei in aceasta relatie. Eu am doua propuneri pentru tine, insa doar pe ce-a de-a doua o consider eficienta in aflarea imediata a raspunsului.

Prima solutie: fii pasiv in urmatoarea perioada. Lasa lucrurile sa se desfasoare ca pana acum, ai incredere in ea si in faptul ca va gasi un raspuns pentru relatia voastra atunci cand serviciul nu-i va mai ocupa toata ziua. Riscul acestei variante presupune ca in final sa nu ramaneti impreuna, desi ai avut incredere si rabdare atat timp. Eu de foarte putine ori recomand pasivitatea ca solutie pentru ca a fi purtat de drum nu este o caracteristica a omului integru.

A doua solutie: spune-i ca ai incredere ca va lua decizia cea mai buna numai dupa un interval in care veti sta despartiti. Abia atunci isi va putea da seama daca te iubeste si ea cu adevarat sau aceasta reintalnire doar i-a aprins focul pasiunii. Chiar daca iti va fi greu, este singura metoda de a afla daca ea este in stare sa-si paraseasca sotul si sa-si cumpere o casa pentru a putea fi voi doi fericiti. Pentru ca, din moment ce nu vrea sa faca acest pas acum, inseamna ca nu este sigura daca asta vrea cu adevarat, chiar daca tine la tine.

Daca peste un timp in care nu ai mai sunat-o, nu i-ai mai dat nici un semn, nu i-ai mai raspuns la telefon ( si toate acestea trebuie sa ii explici inainte ca le faci pentru a o lasa sa gandeasca singura ce vrea), ea se intoarce la tine, inseamna ca iubirea e reciproca si a trecut testul timpului. Daca va considera ca este mai bine si util sa ramana impreuna cu sotul ei, in acest interval de separare va constientiza faptul ca reintalnirea cu tine a insemnat o ispita careia nu i-a putut rezista, insa isi va da seama ca a fost doar o ispita.

Tu vrei sa-ti intemeiezi o familie cu persoana potrivita si de dorintele careia esti sigur. Pune-te in situatia ei si gandeste-te cat de inteleapta ar fi decizia ta (daca ai fi femeie) de a-ti parasi sotul si copilul pentru un barbat cu 11 ani mai tanar? Din acest motiv apare nesiguranta ei in luarea unei hotarari.

Intreab-o care sunt motivele pentru care vrea sa-si paraseasca sotul. Numai din cauza ta? S-ar putea ca pe viitor sa nu va mai intelegeti la fel de bine ca acum si ea sa-ti reproseze ca si-a parasit familia pentru tine. Sunt multe lucruri de luat in considerare daca vrei sa ajungi la o imagine clara despre potentialul viitor impreuna, insa acestea se vad prin ochelari fumurii daca dragostea si pasiunea sunt prea mari. De aceea te indemn sa luati o pauza de gandire si unul si altul, sa cantariti si din prisma ratiunii relatia voastra si indiferent de rezultat, sa fiti siguri ca asa este mai bine pentru amandoi.

Sigur ca iubirea neinteresata si pura poate tine doi oameni impreuna. Insa in situatia voastra nu este implicata doar iubirea, cel putin din partea ei. Prietena ta are niste responsabilitati pe care nu le poate trece cu vederea (si pe care trebuie sa le intelegi) si s-ar putea, cu toate ca te iubeste, sa nu isi destrame casnicia. Decizia este a ei si ar fi bine sa nu o influentezi in nici un fel, las-o sa i se aseze sentimentele si sa le examineze cat mai obiectiv. Indiferent de raspuns, vei stii ca a fost luat cu luciditate.

Cu prietenie,
Echipa Momente Grele Sfaturi Obiective

Gaseste-ti motivul inceperii vietii sexuale

Buna Echipa Momente Grele Sfaturi Obiective! Am intrat pe blogul vostru in timp ce cautam consiliere online....In primul rand vreau sa va spun ca apreciez si respect foarte mult ceea ce faceti. Nici nu stiu cum sa incep deobicei sunt o persoana foarte inchisa in mine si nu discut niciodata problemele cu nimeni dar am decis sa iti scriu in speranta ca imi poti da un sfat care sa ma ajute pentru ca ma "framanta" ceva foarte tare. Deci principala problema am 19 ani si sunt virgin.Relatii am avut pana acum si nu foarte putine dar niciuna de durata. Am iubit , am suferit ca orice om dar niciodata nu am ajuns sa fac sex. Nu s-a pus niciodata problema ca prietena nu a vrut , in unele relatii chiar ajunsesem aproape sa fiu rugat de catre partenera sa facem sex , dar eu tot timpul am evitat chestia asta fapt care a dus intotdeauna la despartire. De ce evit? Nici eu nu stiu sa-mi raspund concret. Imi e teama sa nu gresesc cu ceva , sa nu ma fac de ras,ca nu stiu cum sa procedez.Toate prietenele mele isi incepusera viata sexuala si din moment ce eu eram virgin imi era teama ca nu ma descurc cum ar trebui si ma fac de ras. Vreau sa am o relatie stabila dar niciodata nu reusesc pentru ca tot timpul ajung la aceeasi problema. Ma sperie faptul ca partenera si-ar da seama ca sunt virgin si sa-i recunosc acest lucru nu as putea niciodata. Tot din aceasta cauza am ajuns sa ma masturbez foarte des uitandu-ma la tot felul de pornografii pe diferite site-uri. Mi-e rusine de mine si de ccea ce fac , dar aici am ajuns. Ma inchid in mine si ma "macin" foarte mult.Nu stiu ce sa fac. Sper ca ai inteles in mare parte problema mea , esti singura persoana caruia i-am destainuit acest lucru nimeni altcineva nu mai stie de aceasta problema.
    
Va multumesc , cu respect A....



Buna A.,

Multumim pentru aprecieri. In primul rand vreau sa-ti spun ca varsta potrivita pentru inceperea vietii sexuale este varsta la care te simti pregatit atat fizic cat si emotional. Fiecare persoana se dezvolta in felul ei , asa ca nu exista un etalon in acest domeniu.

Daca spui ca ai avut mai multe relatii de scurta durata si toate s-au sfarsit din cauza ca evitai sa faceti sex (,,Relatii am avut pana acum si nu foarte putine dar niciuna de durata. Am iubit, am suferit ca orice om dar niciodata nu am ajuns sa fac sex. Nu s-a pus niciodata problema ca prietena nu a vrut , in unele relatii chiar ajunsesem aproape sa fiu rugat de catre partenera sa facem sex , dar eu tot timpul am evitat chestia asta fapt care a dus intotdeauna la despartire’’) inseamna ca fetele acestea nu erau pregatite sau nu voiau o relatie serioasa, asa cum iti doresti tu (,,Vreau sa am o relatie stabila dar niciodata nu reusesc pentru ca tot timpul ajung la aceeasi problema’’). Ce fel de comunicare era intre tine si partenera? Ai simtit vreodata nevoia de a-i povesti uneia dintre ele lucruri personale? Ai simtit vreodata dorinta vreuneia de a te asculta, de a-ti impartasi si alte lucruri in afara de chestiuni superficiale? Pentru ca atunci cand nu te simti destul de aproape de partener, cand nu-l cunosti destul de bine, este greu sa te deschizi (in special pentru ca tu esti un baiat sensibil) si sa treceti la urmatorul pas al relatiei. Asta este explicatia inhibarii tale, faptul ca nu ai gasit fata potrivita, aceea de care sa fii sigur ca nu va rade (sau nu o va lua ca pe un lucru negativ) daca ii vei spune ca esti virgin, chiar ar aprecia pentru ca si ea e pregatita pentru o relatie serioasa.

Insa tu vrei sa faci sex sau vrei o relatie serioasa? Depinde numai de ce vrei, dar sfaturile difera de la o situatie la alta.

Daca vrei numai sa faci sex: gandeste-te ca primul act sexual se aseamana cu prima data cand esti pus sa vorbesti in public ( te framanti cu cateva zile inainte, te pregatesti moral, iti imaginezi cum o sa fie, esti plin de emotii, ai vrea ca evenimentul sa vina cat mai repede, dar si sa scapi de el, ,,sa-ti iei de-o grija’’). Dar orice ai face, nu poti vorbi in public fara sa vorbesti in public. Asadar, prin translatie, iti inteleg teama si emotiile inceperii vietii sexuale. Este normal, fiecare baiat sau fata traieste acest sentiment. Nu vreau sa consideri ca ai o problema, probabil ai niste stereotipuri in minte cu care te compari. Daca acestea sunt personajele masculine din filmele xxx la care te uiti, ar fi bine sa stii ca totul este regizat acolo, actorii filmeaza in decurs de cateva zile pentru a realiza un singur film si sunt imbuibati de medicamente. Nu te gandi ca prima data va fi ca in filme, pentru ca de obicei, nu e neaparat o experienta placuta. Fetele nu isi dau seama daca tu esti virgin sau nu, atata timp cat ai incredere in tine si totul decurge natural. Tine minte ca pentru a invata sa inoti, trebuie sa intri in apa (si pentru a intra ai nevoie de curaj si incredere in tine).

Daca vrei o relatie serioasa (ceea ce te indemn, dupa ce mi-am dat seama de caracterul tau): nu considera inceperea vietii sexuale ca fiind o problema ce trebuie rapid rezolvata. Cum ti-am mai spus, cauta la urmatoarea fata calitatea de a putea vorbi deschis cu ea, de a-i putea spune lucruri personale, de a te simti in largul tau atunci cand sunteti impreuna. Atunci totul va decurge natural si la timpul potrivit.

Din moment ce tu nu faci parte dintre baietii care nu au nici o retinere in a-si incepe viata sexuala si carora nu le pasa de numarul partenerelor, te indemn sa ai incredere in tine si in ceea ce crezi cu adevarat, fara a asculta si accepta principiile dupa care ei isi ghideaza viata.

Eu cred ca nu ar trebui sa te mai gandesti atat de mult la chestiunea asta. Insasi expresia ,,viata sexuala’’ cred ca te sperie. Prea mult timp si importanta i se ofera astazi acestui subiect, incat tinerii ajung sa creada ca daca, pana la o varsta nu au experimentat pe plan sexual, au o problema. De fapt, societatea si-a intors pe dos valorile. Nu inseamna ca esti un om sanatos daca te-ai conformat unei societati bolnave.

Sper ca sfatul nostru sa te ajute sa vezi ce vrei cu adevarat,
Echipa Momente Grele Sfaturi Obiective


vineri, 18 martie 2011

Imaturitatea partenerului

Buna ziua !  as vrea sa ma ajutati si pe mine , e prima oara cand apelez la blogul vostru dar  as avea nevoie de niste raspunsuri pe care nimeni nu mi le poate da . am 18 ani si am un prieten de 1 an si jumatate ,el este mai mic cu 1 an decat mine . avem urcusuri si coborasuri ,cand ne intelegm foarte bine cand mai rau . si acum este unul din acele momente rele . el vrea sa ne despartim definitiv si i-am cerut un motiv si mi-a spus simplu ca nu mai vrea . noua ni s-au mai intamplat din astea . dar ne-am impacat . dar acum nu-l inetelg ,ca l-am intrebat si mi-a  spus ca el tine la mine si ca e constient ca peste cateva saptamani  o sa i se faca dor de mine , dar el nu mai vrea . el este berbec si eu sunt rac ,stiu ca este o compatibilitate destul de proasta ,dar va spun sincer  , cand ne intelegm foarte bine , nimic nu poate sa intervina intre noi . el este uneori schimbator ,duminica ne intelegem , luni parca ar fi de pe alta planeta . eu nu-i inteleg deloc comportamentul , nici mama lui  ,nimeni . el mai este 'dependent' de jocurile pe computer . e prea mult spus dependent dar se apropie de asta . ma gandesc ca poate si de la asta i se trage . el este sigur ca daca va venii peste o luna la mine si mi-ar spune ca ii e dor de mine,eu mi-as incalca cuvantul si ne-am impaca cu el ca il iubesc . vroiam sa stiu daca d-vostra imi puteti explica comportamentul lui . eu sunt intr-o stare tare proasta , nici noaptea nu mai am somn , nici de invatat nu pot , mi-e gandul numai la el ,si ca poate chiar nu o sa mai fie langa mine la greu,fiidnca eu imi gaseam  in el linistea ,ca nici cu familia nu ma inteleg ,ei nu sunt de acord cu el ,ca e mai mic,ca are alta stare sociala,dar mie nu mi pasa .nu pot sa vb despre el decat cu prietena mea cea mai buna  ,care ma sfatuieste dar as avea nevoie de sfatul unui specialist.Va multumesc . Astept raspunsul  nerabdatoare . 



Buna M.,

Ma bucur ca ai apelat la ajutorul nostru.

Comportamentul lui e tipic unui adolescent de aceasta varsta. Cu siguranta el tine la tine, dar inca nu este capabil de o iubire matura datorita lipsei experientei de viata, a maturitatii. Din acest motiv spune ca, desi e constient ca ii va fi dor de tine, totusi doreste sa va despartiti. Nu mi-ai spus motivele pentru care va certati, desi banuiesc ca sunt ,,prostioare’’, la fel ca in majoritatea relatiilor similare.

Prietenul tau este un adolescent in formare (,,el este uneori schimbator ,duminica ne intelegem,  luni parca ar fi de pe alta planeta . eu nu-i inteleg deloc comportamentul , nici mama lui  ,nimeni’’). Faptul ca este aproape dependent de jocurile pe calculator este alt semn al inclinatiilor si prioritatilor sale din aceasta perioada.

Cu siguranta el este  convins ca il iubesti foarte mult si ca te-ai intoarce oricand la el, de aceea considera ca alegerea de a va desparti sau nu ii apartine (,,el este sigur ca daca va venii peste o luna la mine si mi-ar spune ca ii e dor de mine,eu mi-as incalca cuvantul si m-as impaca cu el ca il iubesc’’). Nu incurajez un astfel de comportament din partea ta, pentru ca nu poti primi iubire daca o cersesti ( scuza-mi limbajul, incerc sa fiu cat mai explicita). Chiar daca ti-e foarte greu fara el in situatia in care va despartiti acum, nu-l cauta si nu te impaca imediat daca va venii peste cateva saptamani la tine. Arata-i ca iti cunosti valoarea si fericirea ta nu depinde exclusiv de el ( chiar daca ti-e greu sa sugerezi asta, insa te va aprecia mai mult dupa aceea si sunt sanse sa va impacati).

Inteleg ca treci printr-o perioada dificila, tu esti mai matura decat prietenul tau si te-ai implicat mai mult in relatie. Dar trebuie sa faci pasul acesta, sa fii mai hotarata in deciziile pe care le iei, pentru ca asa iti va creste increderea in fortele propri si vei castiga si increderea lui.  Gandeste-te ca tu esti in stare sa treci peste dorintele familiei tale pentru a fi cu el, iar prietenul tau vrea sa va despartiti dintr-un motiv irelevant doar pentru ca ,,nu mai vrea’’. Crezi ca merita?

Cu speranta ca iti vei da seama de adevarata ta valoare,
Echipa Momente Grele Sfaturi Obiective



Cum sa aflu daca ma mai iubeste sau nu?

Buna seara !
 
       Din intamplare, am intrat pe internet sa citesc reviste si am dat de blogul dv .Am citit ceea ce au scris celelalte fete si am fost surprins placuta de sfaturile pe care le-ati dat. As dori sa va cer si eu un sfat cu privire la fosta mea relatie .
       In primul rand, sa ma prezint: ma numesc M. si  am 18 ani .Am avut o relatie timp de 1 an si 10 luni cu un baiat de 21 de ani care, culmea,este si vecinul meu .Eu inca il mai iubesc,desi am mai avut un prieten  de cand suntem despartiti ,dar el a bagat motiv cum ca as vrea sa plec la Timisoara la facultate si ne-am despartit. In fine,cert e ca eu tot il iubesc pe fostul .
       Povestea mea e mai complicata ...,sper sa ma fac inteleasa :D .Deci, un an ne-am inteles perfect,apoi au inceput sa intervina mici certuri si eu ,fiind mai impulsiva, nu am stiut sa-i demonstrez (imi spunea el )ca il iubesc. Ma enervam din orice, ii ziceam sa plece acasa...,de fapt ne certam ca zicea ca are treaba ,este obosit si nu poate sa stea cu mine asa cum as vrea eu.La un moment dat ,ne-am certat din cauza ca nu vroiam sa ma culc cu el ,si ma intreba ca "pana cand vreau sa raman virgina?ca el are o varsta "(sunt sigura ca aceasta ar fi motivul real !) ...nu am dus lipsa de nimic,avem tot ce ne dorim ,dar totusi  au  aparut  certurile astea .Apoi mi-a zis ca el nu mai stie ce simte pentru mine,dar cand am iesit la film cu alt baiat a fost foarte gelos .Eu am impresia ca nici el nu stie ce vrea de fapt.Ne-am certat foarte tare si nu am mai vorbit timp de 3 luni,dar fiind vecini ne-am intalnit.Acum ne vorbim ,suntem cica  "amici " ,dar noi ne sarutam ...Nu stiu ce vrea el de fapt si ce ar trebui sa fac eu ! nu stiu daca ma mai iubeste sau nu .
      Daca ati putea sa ma sfatuiti ,v-as multumi enorm !



Buna M.,

Imi dau seama ca in mintea ta sunt multe intrebari care te macina si nu le gasesti singura raspuns. Nici nu ai cum sa gasesti tu raspunsul, daca intrebarile se adreseaza fostului tau prieten. Eventual poti sa presupui unele lucruri, dar este o sansa destul de mare de eroare.

Dupa un an de relatie, ati inceput sa aveti mici certuri. Cauza acestora ar putea fi faptul ca tu ai devenit putin mai posesiva decat de obicei si nu intelegeai (sau nu voiai sa intelegi) nevoile prietenului tau. Chiar statea el prea putin cu tine sau voiai tu sa stea mai mult decat ii ingaduia timpul? Baietii apreciaza foarte mult atunci cand fetele ii inteleg, nu incearca sa-i tina langa ele cu forta si se arata, intr-un fel, independente de prezenta lor. Din moment ce tu te suparai ca nu petrece destul timp cu tine, el si-a dat seama ca esti foarte indragostita de el si a incetat sa mai lupte pentru a te cuceri in fiecare zi. Exact asta era problema, daca ii aratai ca ai ce face, ai alte activitati de desfasurat cand nu esti cu el, mai ai si alte lucruri de facut in afara de a te vedea cu el, atunci prietenul tau incerca sa iti castige timp din timpul tau pentru a va vedea. Trebuia, intr-un fel, sa te arati mai ,,busy’’ (chiar daca uneori nu faceai mare lucru) pentru a-i creste lui mai mult dorinta de a petrece timp cu tine. Asta este o regula a naturii: vanatorul vrea prada care se lasa mai greu prinsa.

Din moment ce el era constient ca te-a cucerit aproape complet (din comportamentul tau), ultimul pas pentru a fi in intregime a lui era sa accepti sa faceti dragoste. Uneori, siguranta faptului ca un lucru iti apartine (sau o persoana) te face sa devii egoist si sa nu mai tii cont de dorintele celuilalt. Daca tu spui ca esti sigura ca v-ati despartit din acest motiv, al refuzarii tale de a face dragoste cu el, se poate ca iubirea lui pentru tine sa fi disparut pe parcursul acelor ultime 10 luni in care v-ati certati destul de des si in care atitudinea ta era cam agresiva (,,Ma enervam din orice, ii ziceam sa plece acasa’’) si posesiva ( ,,de fapt ne certam ca zicea ca are treaba ,este obosit si nu poate sa stea cu mine asa cum as vrea eu’’). Atunci cand cineva te iubeste, nu conditioneaza relatia ( ori faci cum spun eu, ori ne despartim).

De unde stii ca a fost gelos atunci cand ai iesit la film cu alt baiat? Se poate ori intr-adevar sa fi fost gelos, ori sa ii fi calcat tu pe orgoliu si sa se fi simtit frustrat.

Eu, din cate mi-ai povestit, cred ca el stie ce vrea. Din moment ce a fost deschis cu tine si a avut curaj sa-ti spuna ca nu i-ai demonstrat ca-l iubesti si ca ,,pana cand vrei sa ramai virgina, pentru ca are si el o varsta’’, inseamna ca ti-a spus ce a vrut. Si in acest moment ii convine situatia de a fi ,,amici’’. Sunteti ,,amici’’ doar in intimitate, sau va sarutati si public? Pentru ca daca nu mai vrea sa recunoasca relatia dincolo de voi doi, inseamna ca doar atat vrea de la tine in acest moment. Gandeste-te daca asta vrei si tu de la el, si daca nu, ar trebui sa ii spui deschis, fara sa te gandesti la consecinte. Poate ca, daca nu mai vrea sa se afiseze public cu tine, nu mai merita sa fii cu el.

Tu inca il mai iubesti. Asta inseamna ca stii ce vrei, probabil vrei sa va impacati. Cel mai bine e sa-l intrebi direct daca te mai iubeste si in ce relatii vrea sa ramaneti in continuare. Daca vrea sa ramaneti ,,amici’’ ca pana acum, ar trebui sa-ti pui intrebarea daca a fost sincer (in caz ca ti-a raspuns afirmativ). Daca iti spune ca nu stie sigur, ca i-a mai scazut iubirea fata de tine, parerea mea e ca incearca sa ocoleasca un raspuns negativ, si asta din doua motive: pentru a nu te rani sau pentru a profita in continuare de ,,amicitia’’ voastra atunci cand are el chef, nadajduind ca tu sa-i accepti incertitudinea si sa speri ca ii va reveni dragostea pentru tine.

Consider ca, daca nu ati mai vorbit timp de 3 luni, in aceasta perioada amandoi v-ati dat seama ce vreti unul de la altul. El trebuie sa stie ce vrea si de aceea ar fi bine sa-l intrebi direct, daca el nu ti-o spune. Spune-i si ca iti pare rau pentru atitudinile pe care le aveai in trecut atunci cand va certati si ca ai invatat din greseli.

E mai bine sa ai o dezamagire de scurta durata decat sa te macini atat de mult timp nestiind adevarul.Sper ca vei avea curaj sa faci ceea ce e bine pentru tine.

Cu prietenie,
Echipa Momente Grele Sfaturi Obiective






joi, 17 martie 2011

Depasirea problemelor financiare

 Nu stiu daca mai fac ceva bine.M-am casatorit din dragoste in anul 1990,nu stiu daca am facut bine ceva pana acum,am tot stat sa se schimbe ceva si acum totul parca s-a schimbat in rau ,avem 2 copii ,fata este studenta anul 1,baiatul este in anul 3 la un colegiu ,dar problema mea este alta.Am un sot ,parerea mea putin cam egoist ,el lucreaza inca in cadrul armatei ,pana anul trecut inca nu am stiut vreodata adevaratul salariu ,ii cam place sa bea ,familia din partea socrului meu avea un pic de ,,avere,,/noi am facut credite sa tot acoperim diverse gauri provenite in special din facturile la  curent ,gaze ,apa,lumina ,locuim in aceeasi curte cu parintii lui,anul trecut aproape ca am avut un soc in momentul cand sau taiat salariile,de ce?pt. ca in anul dinainte a primit o mostenire in valoare de vreo 40000 lei ,pe care eu pur si simplu nu am stiut s-o administrez ,am facut placerile copiilor ,am luat diverse lucruri nu neaparat folositoare si am platit luna de luna facturi rate pregatire fata si uite asa sau dus banii ,in momentul cand s-au taiat salariile atunci sotul meu ca de fiecare data cand avea probleme grave a venit si a spus ,nu am mai avut cum si unde sa mai imprumutam ,am crezut ca fac un lucru bun spunand macar tatalui meu (si in familia mea ,au fost unele probleme cand eram copil),acesta ia spus surorii lui care acum chipurile imi si ajuta fata (dandu-i mancare)parintii mei dandu-i banii necesari pt camin ,dar eu am ramas cu un gust super amar ,m-am zbatut tot timpul sa iesim la liman si parca nu mai am putere ,inca il mai  simt ca mai face cate ceva cu banii stiind ca oducem destul de greu ,si ma doare sufletul cand ma gandesc ca va veni si ziua cand fiica noastra se va marit si cu ce o vom ajuta?Sincer stiu ca nu am fost poate prea explicita ,nu stiu ce sa mai fac ,el nu stie altceva decat sa fumeze ,sa bea si ..nu prea mai avem alte relatii ca doi soti ,pt ca are si diabet nu prea isi ia pastilele si dupa cum v-am spus mai si bea ,,,,nu stiu poate imi puteti pune intrebari ,simt ca nu stiu ce sa mai fac ,m-am inchis in mine ,nu mai stiu ce sa fac sa fie bine si pentru noi.

cu deosebita stima M



Buna M.,

Voi rezuma situatia ta in felul urmator si sper sa nu gresesc: sunteti o familie cu doi copii, ambii studenti, tu nu esti prea multumita de sotul tau ( pe motiv ca bea si crezi ca ar cheltui pe ascuns bani din salariu), ati primit o mostenire in urma cu ceva timp pe care consideri ca nu ai administrat-o cum trebuie si in prezent aveti probleme financiare, plus ca iti faci griji de zestrea fiicei tale.

Foarte multe familii din Romania se confrunta cu probleme financiare si de multe ori partenerii nu stiu decat sa dea vina unul pe altul ( ea risipeste banii, el ii cheltuieste pe tigari si bautura, etc). Situatiile acestea nu sunt deseori lipsite de conflicte, certuri, reprosuri dure si chiar violenta.

Daca problema voastra e lipsa banilor, incercati sa nu extindeti aceasta problema mai mult decat e necesar: adica sa nu va afecteze si pe alte planuri. Va indemn sa nu va certati din cauza asta, fiti toleranta cu sotul dumneavoastra, pastrati totusi o atmosfera de liniste in casa. Pentru ca orice probleme familiale ar fi intr-un camin, nu se pot rezolva daca atmosfera este incinsa. Puteti, dupa mai multe zile in care mentineti liniste in casa, sa purtati o discutie cu sotul despre ceea ce va nemultumeste. Ii puteti propune ca in fiecare luna sa puna de-o parte niste bani pentru copiii vostri, face-ti-l sa promita asta. Dar nu va enervati daca nu reusiti sau daca nu se tine de cuvant. Dumneavoastra ati incercat. Daca nu reusiti, va recomand sa acceptati situatia, in cazul in care nu doriti o despartire.

Chiar daca banuiti ca ar consuma bani din salariu fara sa va spuna, lasati-l in pace. Nu va plangeti la el, nu-l certati, pentru ca in modul acesta el va va ascunde si mai multe, va va privi ca pe un dusman care incearca sa-i schimbe comportamentul. Acceptati-l asa cum este pentru ca sunt sanse destul de putine de a-l schimba ( in special pentru ca lucreaza in cadrul armatei si caracterul ii este déjà format). Ganditi-va ca si dumneavoastra ati facut greseala ca in trecut sa gestionati gresit mostenirea (destul de consistenta), fara sa va ganditi la viitor. Vreau sa subliniez faptul ca, desi amandoi se pare ca sunteti vinovati pentru situatia financiara, trebuie sa va acceptati greselile si minusurile unul altuia. Alta solutie mai buna nu exista, celelalte ar duce doar spre cearta si dezbinare.

Nu puneti chiar atat de mult accentul pe zestrea fiicei dumneavoastra. Cred ca mai important pentru ea acuma este sa aiba parinti impacati si pe care sa-i vada fericiti.

Incercati sa fiti dumneavoastra mai inteleapta decat sotul. Pastrati-va calmul, nu va mai faceti atatea probleme in legatura cu orice, fiti mai pozitiva. Lasati sa decurga toate de la sine, nu va mai bateti capul cu fiecare maruntis.

Se spune ca atunci cand ai o problema, cel mai util lucru este sa nu te agiti din cauza ei. Atunci cand va stresati cu rezolvarea problemei si sunteti mereu tulburata, nu mai aveti o singura problema ca la inceput, acum sunt doua si eforturile depuse pentru inlaturarea lor vor fi duble.

Cele mai bune decizii se iau cu mintea limpede, asadar ramaneti calma orice s-ar intampla si ganditi-va ca nu sunteti dumneavoastra in stare sa controlati totul in jurul dvs. Acceptati lucrurile bune si puneti accent pe ele, chiar daca incepeti singura sa ganditi asa, fara ajutorul sotului.

Daca pana in prezent v-ati descurcat cat de cat cu banii, asa va fi si pe viitor. Cred ca ati avut ce invata din risipirea acelei mosteniri si veti putea aprecia in prezent banii de care dispuneti. Nu va mai ganditi la trecut, asta a fost. Si, in concluzie, dati-va silinta ca in casa dumneavoastra sa fie liniste si pace, in loc sa va focusati pe lucrurile materiale si defectele sotului, pentru ca repet, nu il mai puteti schimba.

Cu prietenie si speranta,
Echipa Momente Grele Sfaturi Obiective




miercuri, 16 martie 2011

Cum sa reactionezi unei amenintari


Buna! Am intrat pe blogul vostru si mi-a placut! Momentan trec printr-o perioada foarte proasta, nu stiu cu cine sa vorbesc sau ce sa fac..povestea e cam lunga..sper sa aveti rabdare sa o cititi si caut o opinie..o parere despre ce ar trebui sa fac sau pur si simplu sa-mi spuna si altcineva, nu doar vocea din capul meu cum ar trebui sa reactionez.

Ma numesc I. si am 16 ani. Cand am intrat la liceu, ca aprope orice fata mi-am facut un prieten, ma refer iubit. Il cunosteam de inainte sa intru si mi-a placut de el inca de cand l-am cunoscut. Se numeste Andu(asta e ca sa-mi fie mai usor mai incolo). Relatia noastra a fost speciala, a durat aprope 10 luni. A fost primul meu prieten si din punct de vedere sexual( te rog sa nu ma judeci ca facuto prea repede). Ne-am despartit, defapt el s-a despartit de mine din pricina unor schimbari care au avut loc in viata lui..ma durut foarte tare si am suferit groaznic dupa el. Dar a trecut. Dupa ce ne-am despartit, eu am inceput sa vorbesc cu fostul meu prieten, Catalin. Pe Catalin l-am cunosc la sat, la bunicii mei. El sta in Roma. Asa ca pana nu demult am avut o relatia la distanta. Tot vorbind pe Internet am stabilit sa ne intalnim la bunici in iarna. Am petrecut 3 saptamani superbe, plus ca i-am cunoscut familia. Din nefericcire atalin are cateva fixuri. CAnd eram impreuna cu el, ma pus sa-i promit ca el va fi primul baiat cu care o sa ma culc. Ei bine..dupa cum ti-am spus mai sus nu a fost asa. Apoi cand ne-am reimprietenit, ne-am certat la un moment dat din cauza ca el nu vroia ca eu sa plec cu colegii mei in excursie la Sibiu. El era bolnav in acea perioada. Eu m-am certat cu el si am plecat..dar la Sibiu am facut alta prostie..m-am drogat...Cand m-am intors bineinteles..ca tot la el m-am intors. Ne-am impcat, dar el nici dupa 6-7 luni nu poate trece peste aceste lucruri. Ca eu m-am culcat cu fostul meu prieten si Sibiu. In-trun fel il inteleg..dar il iubesc mult. Ca sa-i dovedesc mi-am implorat parintii sa ma lase in vacanta pe Paste la el in Roma. M-au lasat intr-un final. 

Problema noastra este ca el niciodata nu are incredere in mine. Eu sunt presedinta unui consiliu local al tinerilor din orasl meu si asta implica multa responsabilitate si timp. El uraste consiliu(nu stiu de ce). Mereu am avut certuri ca eu il insel sau il mint. Nu conta..eu mereu eram de vina pentru tot. Am incercat de 3 ori sa ma sinucid pentru ca nu mai suportam certurile cu el. Sunt o fire sensibila, in plus imi este si frica pntru ca ma amenintat ca ii suna pe parintii mei sa le spuna tot..de fostul meu prieten, droguri si etc. Pe parintii mei ii iubesc cel mai mult pe lumea asta, iar eu in perioada aceea nu am fost eu. Nu sunt nici drogata, nici mincinoasa. L-am ranit de asta sunt sigura..dar nu vreau ca parintii mei sa afle, ar fi cea mai mare dezamagire pentru ei si nu merita. Sunt 2 oameni extraordinari, ultimi pe care vreau sa ii ranesc. Am incercat sa-mi rascumpar greselile, dar el vrea o prietena perfecta care sa nu faca nicio greseala. Eu nu sunt certareata asa ca atunci cand el face ceva, eu nu ma cert cu el, dar cand eu fac ceva ce nu ii place, urmeaza certuri de zile mari. Nu stiu Anastasia, ar trebui sa ma despart de el? ce sa fac? cum sa gestionez problema cu parintii mei?? Acum suntem certati foarte tare pentru ca el a avut impresia ca l-am mintit cu ceva, si crede-ma macar tu ca nu l-am mintit cu nimic. Vroiam doar sa fie bine si mi-am vazut de treaba. 

 In toata chestia asta mai e ceva..mai e fostul meu prieten care regreta ca ne-am despartit, intr-un fel il inteleg, i-am inteles problemele, dar acum s-a intors si ma lupt sa nu-i arat ca inca mai tin la el, si inca mult. Imi e frica, dar in acelas timp il iubesc si pe Catalin pentru ca ultima perioada cu bune cu rele a fost cu el. Im e rusine de parintii mei cum sa le spun acuma sa-mi anuleze biltele....cum sa le zic totul..daca le spune ceea ce am facut? Bietii de ei nu merita asta. II iubesc si nu vreau sa ii ranesc. Credema incerc sa ma schimb, sa fiu nu stiu perfecta pentru toti..prietenoasa, blanda, puternica, dar situatia ma depaseste. In inima si capul meu e un dezadtru. Ma simt..atacata de pe toate partiile si nu stiu, nu stiu ce sa fac. Uneori vad doar sinuciderea ca pe o scapare de tot...singurul lucru..stiu ca in urma mea ar ramane persoane care ar suferi si e pacatul suprem, doar asta ma impierdica sa o fac. Sunt atatea metode ca nici curaj nu mai imi trebuie. Te rog ajutama cumva, macar spune-mi parerea ta despre tot ce mi se intampla. Esti psiholog cunoasti omaneii cunosti probil tipul lui Catalin. De ce dupa ce ne-am iubit atata si inca ne iubim vrea sa se razbune asa pe mine? si sa ma faca si sa ii faca pe parintii mei sa sufere astfel...eu merit, dar ei nu. Sunt constienta de toate greselile mele, mi le asum, nu am zis niciodata nu am facut aia sau aia..dar cum sa le rascumpar?



Buna I.,

Iti voi raspunde cat mai concret in legatura cu ce trebuie sa faci. Situatia nu e chiar asa de grava pe cat crezi tu, desi ai trecut prin destul de multe situatii.
Ceea ce vreau sa-ti recomand suna in felul urmator:

  1. In primul rand, toti facem greseli. Cand ne gandim la trecut, nu ne vine sa credem de ce am fost in stare sa facem. Ajungem chiar sa spunem ca ,,nu am fost eu’’, exact cum ai precizat tu. Deci sa gresesti e un lucru normal, care duce la maturizare si la o formare a caracterului viitor (invatarea prin experienta). Accepta-ti greselile din trecut! Daca tu ai fost pregatita sa faci dragoste cu Andu, este problema ta, apartine de tine si nu te poate judeca dupa asta un viitor partener. El te poate doar accepta asa cum esti, precum si tu il accepti pe el exact asa cum e si nu ii reprosezi lucruri din trecut (mai ales ca in timpul acela nici nu erati impreuna). Trebuie sa ai incredere in tine, sa te accepti cu bune si cu rele, sa spui ,, Uite cine sunt si ce am facut. Insa pe parcurs m-am schimbat pentru ca am invatat din greseli. Vrei sa fii cu mine? Atunci ma accepti asa cum sunt, la fel cum te accept si eu.’’. Te avertizez ca trebuie sa fii foarte sincera si hotarata cand spui asta, pentru ca daca se confirma contrariul, nu-si va mai castiga acea persoana increderea in tine niciodata. In concluzie, ceea ce incerc sa sugerez aici este faptul ca in primul rand trebuie sa te ierti tu insati pentru greselile pe care le-ai facut, ca mai apoi sa castigi iertarea si increderea altora.
  2. Mie mi se pare ca prietenul tau, Catalin, este o persoana destul de egoista sau imatura. Mi-ai spus ca are niste fixuri referitoare la relatia sexuala. Oamenii care isi creeaza fixuri sau anumite idei preconcepute relativ la partenerii lor, sunt infelxibili, imaturi si chiar egoisti. Gandeste-te daca i-ai spune ca ai si tu un fix, precum acela ca nu suporti oamenii razbunatori ( el te-a amenintat ca le spune parintilor tai despre faptul ca te-ai drogat, de fostul prieten, etc). Crezi ca i-ar pasa si ti-ar spune ,, Bine draga, daca tu nu suporti asta, iti accept fixul pentru ca vreau ca relatia noastra sa nu aiba de suferit’’ ? Eu nu cred asta. Cred ca i-ar fii indiferent si ti-ar spune sa crezi ce vrei, pentru ca lui asa i se pare normal si etc. Iubirea nu cunoaste razbunare sau amenintare, deci poti sa-ti pui problema daca tine cu adevarat la tine. Ar fii bine sa-l intrebi direct, desi prin faptele acestea raspunsul e cat de cat evident. Nu e bine sa iubesti pe cineva doar pentru faptul ca ati fost impreuna ,,in ultima perioada’’. Analizeaza-i comportamentul, vezi daca merita, daca ii pasa de tine, daca are dorinta sa-ti acorde incredere sau ii convine situatia in care el se crede ,,un sfant’’ si asa poate sa te condamne pe tine de orice ii trece prin cap (in special de minciuna) pentru ca asa i se pare normal datorita trecutului tau. Dar, cum ti-am mai zis, mi-ai spus ca te-ai schimbat si trebuie sa accepte asta si el.
  3. A face pe plac tuturor (,,Crede-ma incerc sa ma schimb, sa fiu nu stiu perfecta pentru toti..prietenoasa, blanda, puternica, dar situatia ma depaseste.’’) nu consider a fi un lucru recomandabil. Rezultatul poate fi chiar pierderea respectului de sine in primul rand, apoi si al celorlalti. Cunoaste-ti dorintele, cunoaste-te pe tine insati si ceea ce vrei de la tine si ceilalti, nu cauta sa fii pe placul tuturor ( asta in primul rand pentru ca niciodata nu vei reusi). Atunci cand te accepti pe tine, te vor accepta si cei din jur.
Ce te indemn sa faci in viitorul apropiat: desparte-te de C pentru ca amenintarea nu este o dovada ca tine la tine. Chiar daca le va spune parintilor tai ce ai facut, nu este un lucru atat de grav pe cat iti imaginezi. Probabil ei vor fi suparati un timp pe tine, insa pe parcurs le va trece si isi vor recapata increderea in copilul lor. Astea sunt greselile tineretii si ei vor intelege intr-un final. Insa daca vei continua sa ramai cu el, mintea ta nu va fi linistita si nici nu te vei simti bine alaturi de el, stiind caracterul lui. Elibereaza-te asadar de povara asta. Elibereaza-ti mintea si daca esti pusa in situatia de a recunoaste parintilor ce ai facut, fa-o. Iti va fi mai bine pe viitor. Daca ai spus ca inca mai ai sentimente pentru Andu, inseamna ca iti va fi mai usoara despartirea. Nu neaparat sa te impaci cu Andu, dar inima ta nu este complet a lui Catalin.

Ai incredere in tine pentru ca esti o fata destul de matura pentru varsta ta, inveti ce e bine din experiente si ai dorinta sa te schimbi intr-un mod pozitiv!

Cu speranta ca ti-am limpezit putin gandurile si ca vei lua decizia corecta,
Echipa Momente Grele Sfaturi Obiective

Obsesia de boala


Buna ziua,acum 2 1/2 ani am suferit o interventie chirurgicala si de atunci ma chinui sa scap de obsesia de boala si mi-e foarte greu.Datorita stresului am facut si brge si depresie pe care am tratat-o 10 luni ,dupa care am intrerupt tratamentul.Mi-am spus ca trebuie sa reusesc fara,dar este foarte greu mai ales ca stau si acasa.Credeti ca am gresit ca am intrerupt tratamentul?Tot de 2 ani ma chinui si cu somnul.As vrea sa scap de obsesia de boala si nu stiu cum.Indiferent ce fac(mancare,curatenie, cusut sau citit) ma gandesc de ce nu dorm,de ce ma doare acolo de ce ma doare dincolo si ce cred ca iar nu fac bine, ma uit in oglinda si nu-mi place ce vad,vad un chip obosit,palid,apoi imi spun ca nu este adevarat dar dupa un anumit timp revin.Nu inteleg de ce mi se intampla toate acestea pentru ca familia a fost intotdeauna alaturi de mine si m-au incurajat si cu toate acestea eu nu reusesc sa ma desprind si sa nu mai imi tulbur singura existenta.Pe langa insomnii am si dureri de cap,in spate simt ceva rece ,ca o gheara.M-am gandit ca pot sa fie de vina si dereglarile hormonale.Dumneavoastra ce ma sfatuiti sa fac?Poate ca ar fii bine sa mentionez si teama de a privi lumea in ochi,tendinta de a ma izola,nu foarte accentuate dar exista.Credeti ca 5HTP ma poate ajuta?Am uitat sa mentionez si lipsa senzatiei de foame,adica mananc de ex. doar pt. ca stiu ca este ora pranzului,altfel sunt satula tot timpul.Credeti ca acest lucru este tot de natura psihica sau brge are si ea o influenta?


Va multumesc anticipat,
M.


Buna M.,

Am citit situatia ta. Observ ca starea in care te afli (,,Indiferent ce fac(mancare,curatenie, cusut sau citit) ma gandesc de ce nu dorm,de ce ma doare acolo de ce ma doare dincolo si ce cred ca iar nu fac bine, ma uit in oglinda si nu-mi place ce vad,vad un chip obosit,palid,apoi imi spun ca nu este adevarat dar dupa un anumit timp revin.Nu inteleg de ce mi se intampla toate acestea pentru ca familia a fost intotdeauna alaturi de mine si m-au incurajat si cu toate acestea eu nu reusesc sa ma desprind si sa nu mai imi tulbur singura existenta.'') este de natura psihica.

Omul trebuie sa se ingrijeasca de toate cele trei elemente care il compun: corp, minte si suflet. Chiar daca una dintre aceste componente are de suferit ( in cazul tau, corpul, datorita bolii), celelalte trebuie ingrijite in continuare. Starea fizica de boala nu trebuie lasata sa-ti influenteze starea psihica si sufleteasca, chiar daca este destul de greu. Iti voi sugera o echivalenta: gandeste-te ca ai 3 mere si unul dintre ele incepe sa se strice putin. Cel mai intelept lucru pe care l-ai putea face este ca pe marul acela sa-l departezi de merele bune, pentru a nu le afecta si pe ele, si astfel sa se strice toate trei. Dupa ce ai curatat marul stricat de putreziciune, il poti alatura inapoi celor doua mere.

Am remarcat, de asemenea, o atitudine negativa fata de propria persoana si o nemultumire referitoare la aspectul fizic (,,ma uit in oglinda si nu-mi place ce vad,vad un chip obosit,palid,apoi imi spun ca nu este adevarat dar dupa un anumit timp revin''). Este efectul unei cauze ceea ce ti se intampla. Gandurile negative iti tiparesc pe fata o expresie trista, cazuta, obosita. Cum ai vrea sa arati daca mintea ta iti spune intruna ,,esti bolnava, te doare aici, acolo, esti stresata, nu poti dormi, etc''? Este un lucru normal ceea ce ti se intampla, si daca nu iti vei goli mintea de astfel de ganduri, ca mai apoi sa le inlocuiesti cu unele pozitive (,, ma voi reface, este doar un pas pe care il voi trece cu succes, inteleg boala mea, dar aceasta nu trebuie sa-mi afecteze buna dispozitie si bucuria de a trai pentru ca boala e trecatoare, insa timpul risipit printr-o stare deplorabila nu se mai intoarce'').

Gandurile au efect si asupra starii fizice. O pot imbunatati sau nu. Efectul Placebo a fost demonstrat stiintific:

 ,,“Efectul placebo este cel mai evident in cazul tratamentului durerilor”, sustine dr. Tor Wager, de la Universitatea Columbia din Michigan. Falk Eippert si colegii sai de la University Medical Center Hamburg-Eppendorf, din Germania, au realizat un studiu, la care au participat 15 barbati fara probleme de sanatate, arata webmd.com.
Mai intai, cercetatorii au aplicat un stimul fierbinte pe mainile participantilor pentru a le testa rezistenta la durere. Apoi, mainile au fost tratate cu doua creme identice, inactive din punct de vedere terapeutic. Cercetatorii le-au spus participantilor ca una din creme este un “analgezic foarte puternic”, iar cealalta o crema obisnuita. Apoi, subiectii au fost supusi din nou stimulului dureros.
Atunci cand au fost tratati cu falsul analgezic, subiectii au declarat ca au simtit mai putina durere decat in cazul in care au fost tratati cu crema obisnuita. Examenele RMN efectuate in timpul testului au demonstrat o activitate mai scazuta la nivelul cornului dorsal al participantilor la studiu, in cazul in care au fost tratati cu crema despre care stiau ca actioneaza ca analgezic. Cornul dorsal este o regiune a maduvei spinarii, implicata in perceptia senzoriala.
Cercetatorii germani nu au reusit sa explice cu exactitate care este fenomenul care produce acest efect, insa studiul arata puterea efectului placebo in controlul durerii. Capacitatea neuronala de a recunoaste durerea pare sa fie o forta puternica si totusi flexibila, care poate genera un raspuns fizic la un tratament de tip placebo, modificand modul in care neuronii actioneaza.'' (medlife.com).

In concluzie, te sfatuiesc sa iti indrepti viziunea sper lucrurile pozitive din viata ta, in special pentru ca familia te sustine. Nu lasa gandurile negative sa te domine, intreprinde activitati care te destind precum cele pe care le-ai descris, insa este bine sa faci si mici plimbari in natura pentru a te deconecta. Ai incercat sa scrii poezii? Mi-ai spus ca iti place sa citesti, de ce nu ai incerca si sa scrii?

As vrea sa reflectezi asupra acestei zicale: Un orb il intreba odata pe Sfantul Anton ,,Exista ceva mai rau in lume decat pierderea vederii?’’. Acesta i-a raspuns ,,Da, pierderea viziunii’’.

Sper ca te-a ajutat sfatul nostru si ne-ar face placere daca ne-ai mai scrie referitor la starea ta.

Cu prietenie,
Echipa Momente Grele Sfaturi Obiective


Jocurile de noroc si dependenta

Buna ziua
Ma numes D. si am nevoie de un sfat de la dvs daca este posibil.Este  vorba de sotul meu care de cativa ani are probleme cu jocurile de noroc, poker...etc.
Mereu a sustinut ca se poate stapani insa dupa cativa ani si multe incercari si-a dat seama ca nu poate face acest lucru singur fara un ajutor de specialitate.
Ma intereseaza daca-mi puteti recomanda pe cineva, un psiholog specializat pe acest gen de probleme sau daca dvs. va ocupati de astfel de probleme.

Va multumesc.


Buna dimineata D.,

Iti multumim ca ai apelat la ajutorul nostru. Vreau sa precizez ca noi activam doar online, nu percepem nici un fel de taxa. 
Iata cu ce sfaturi te putem ajuta:

Se stie ca obiceiul de a juca la jocurile de noroc se dobandeste inca din copilarie, aparent inofensiv, atunci cand copiii se joaca binecunoscutele jocuri Domino, Remi, table, etc. Aici se ,,infiltreaza'' gustul pentru un castig nemeritat, dobandit prin noroc.

Un sociolog afirma ca exista trei moduri prin care oamenii pot dobandi castiguri materiale in societate:
           1. Prin munca cinstita
           2. Bunuri primite cadou  
           3. Prin furt

Jocurile de noroc profita de slabiciunea omului si de situatia lui. Ele nu pot fi decat un furt, pentru ca oamenii care profita de situatia celor de langa ei sunt numiti hoti. Si in acest caz, cei mai afectati oameni sunt cei cu o situatie materiala precara, nicidecum oamenii instariti ( acestia stiu, de cele mai multe ori, cum functioneaza astfel de ,,masinarii'' sociale construite special pentru inselarea asteptarilor umane).

Probabil de multe ori sotul dumneavoastra s-a rugat la Dumnezeu sa castige. Insa Dumnezeu nu poate binecuvanta jocurile de noroc pentru ca el nu binecuvanteaza niciodata implinirea poftelor. Daca Dumnezeu nu e cel care ne impinge spre aceste jocuri de noroc, atunci ne punem intrebarea ,,cine?''.

Chiar daca se intampla cateodata sa castigam, rezultatele pot duce la pierderi enorme. As dori sa va povestesc o intamplare: Era un timp in America in care orasul Chicago a fost distrus in mare parte datorita unui incendiu. In anii respectivi, lumea a condamnat un om nevinovat. Dupa cativa ani, la o universitate din Chicago a fost trimisa o suma mare de bani si o nota pe care scria ,,Sper ca aceasta suma sa repare ceva din greseala pe care am facut-o in noaptea respectiva. M-am intors de la masa norocului, jucam si in noaptea aceea am castigat enorm de mult. Si pentru ca am castigat atat de mult, mi-am pierdut cumpatul, am pus foc si focul s-a extins. Sper ca aceasta suma sa repare ceva din ce-am gresit atunci.'' In acea noapte, un om a castigat, dar a pierdut un oras intreg. Acelasi rezultat se intampla intotdeauna la jocurile de noroc ( unul castiga, ceilalti sufera (familia, copiii, etc)).

Jocurile de noroc sunt periculoase si datorita faptului ca cei mai multi criminali, infractori si alte specii decazute ale societatii au inceput de la lucruri mici, si nicidecum nu au devenit asa instantaneu. Printre lucrurile aparent mici sunt incluse si jocurile de noroc.

Acesta este ajutorul nostru, sper sa fie binevenit. Imi pare rau ca nu va pot recomanda un psiholog din Bucuresti, insa daca va recurge la consultarea unuia, imi doresc sa treaca foarte repede peste aceasta perioada.

Cu prietenie, 
Echipa Momente Grele Sfaturi Obiective

marți, 15 martie 2011

Invidia celei mai bune prietene

de curand m-am certat cu o prietena pe care am considerat-o mai aproape de sufletul meu decat a fost familia mea...nu s-a mai putut sau mai bine spus eu nu am mai suportat stresul de a mai sta ancorata in prietenia asta! as vrea sa inteleg ce motive au stat la baza schimbarii ei bruste de atitudine...sa fie oare o forma de invidie?
ca orice om normal, am incercat mai intai sa-mi gasesc vina, sa ma leg de toate acuzele ei fara noima, nejustificate si aruncate de dragul de a lovi...am incercat sa pun eu argumente acolo unde ea ar fi trebuit sa puna...nu am gasit...sunt o persoana cu picioarele pe pamant, matura, care a trecut si prin greu si prin bine, singura...imi vine greu sa cred ca tot ce s-a intamplat a fost din vina mea exclusiv...
cum era inainte ca lucrurile sa se strice
1. ne sunam zilnic
2. a stat la mine vreo doi ani fara sa-i cer bani de chirie si fara sa am pretentia ca vreodata in viata asta sa mi-i inapoieze (desi eu plateam chirie-o spun doar ca sa nu se inteleaga ca statea in casa mea)
3. ii dadeam si bani de buzunar
4. ii luam de fiecare data o hainuta cel putin cand mergeam eu sa-mi cumpar haine sau pantofi
5.o luam in cluburi dupa mine
6. aveam o relatie foarte frumoasa cu un baiat care ma diviniza in timp ce al ei abia daca o baga in seama (asta a fost la inceput, pe parcurs acel baiat a indragit-o si s-au mutat impreuna)...i-am cunoscut pe amandoi cam in acelasi timp, aproape acum 6 ani in urma...tot atunci s-au cunoscut si ei doi
7. avea un comportament de om normal, fara sa se dea mare
cum s-a comportat vreme de un an de cand am banuit ca s-au schimbat lucrurile
1. m-a acuzat ca n-am sunat-o de 3 zile desi aveam niste probleme destul de mari de care stia iar eu nu sunt persoana care sa caut ajutor sau sa vorbesc de probleme atunci cand le am, trebuie sa treaca o perioada timp in care daca uiti de mine, ma simt excelent...eu n-am sarit pe ea cand nu m-a sunat 3 saptamani la rand si am trait una dintre cele mai groaznice depresii si nici nu m-am gandit sa-i reprosez vreodata
2. intre timp m-am cuplat cu amicul ex-ului meu (exact in perioada aia s-a schimbat si ea fatza de mine)...nu stiu cata relevanta are...cert este ca nu mi-am parasit iubitul pt amicul sau...eram despartita de ceva timp si m-am apropiat mult de baiatul acesta, actualul meu iubit...am inceput sa ies din bucuresti in tot felul de mici excursii, inainte nu o faceam...ea nu iese pt ca iubitul ei este tare comod
3. daca mie mi se facea cadou un lucru, spre ex un telefon, ea spunea ca e prea mare...ldespre un ceas automatic....ca e dragut dar mai dragut era celalalt pe care, evident, il pierdusem...despre un tv, ca e prea mic...desi avea aceeasi diagonala ca tv-ul ei pe care l-a dat unei prietene de ale ei pe motiv ca la mine e prea mare pt camera mea...si alte nimicuri de genul asta...
4. ma contrazicea mereu la orice ziceam fara argumente, doar de dragul de a o face
5. era aroganta, fitzoasa, (cand a venit in bucuresti nu avea unde sa stea, acum sta in pipera, are cam tot ce-si doreste dar pe cuvant daca-i inteleg atitudinea....mereu am spus despre ea ca merita o viata frumoasa, pentru ca eu am vazut si partile ei bune si stiam ca asta o facea deosebita in ochii mei si nu restul....restul le-am acceptat de-a lungul timpului ca o transformare tacita a ei...ca facand parte din ea, din prietena mea)
6. se supara daca ii spui ca s-a ingrasat cu 20 de kg desi nu intelege ca nimeni nu are atata curaj in afara de prietenii tai sa-ti spuna cand ceva e in neregula cu tine...
7. se supara daca la 12 noaptea ma duceam la culcare si nu mai stateam cu ea de vorba in bucatarie (pt ca, vezi domle ea venise din pipera sa stea la discutii)
8. m-a acuzat ca vorbesc tot timpul la tel cu iubitul in prezenta ei...pai daca ma suna mereu...ce sa fac? sa-i inchid tel in nas?
9. ma acuza ca m-am schimbat, desi amicii mei ma asigura ca sunt la fel, dintr-o bucata exact ca la inceput
10. s-a suparat ca am facut revelionul la fratele meu si nu cu ea, eu i-am transmis un mesaj frumos, personalizat, adica nu acelasi la toata lista si ea mi-a trimis un sec LA FEL...cu toate astea apoi am sunat-o si am vb cu ea...
11. cauta tot timpul sa imi demonstreze ca ea e mai buna sau daca aveam eu ceva, trebuia sa fie al ei si mai si...m-a amuzat competitia ei si i-am spus ca eu nu sunt adepta competiilor decat daca sunt constructive, gen profesie
12. mintea ca sa-si atinga scopurile...culmea ca ea ma acuza pe mine...de asta...cand o rugam sa-mi dea macar un exemplu de minciuna, imi spunea ca pe ea nu am mintit-o dar ca presupunea ca o fac cu altii
13. nu a fost de acord cu relatia mea desi i-am explicat clar ca este decizia mea si nu o prieveste pe ea daca aia e alegerea mea
14. a dus o campanie intensa de a ma denigra pe ascuns in fata iubitului ei si a apropiatilor mei (desi la apropiati cand ma vorbea de bine, cand de rau)...contraexemplu....toti prietenii nostri stiu cat de frumos vorbeam despre ea, cum luam foc daca zicea cineva ceva...sunt sigura ca o sa afle...desi mereu am crezut ca-i paranoia deorece ea ma acuza pe mine de barfa....asta in ultimul timp
15. tipa tot timpul la iubitul ei, ma si mir ca ala mai sta cu ea
concluzii
1. de un an a tot tinut-o asa cu mine, deci am hotarat ca sa termin definitiv cu stresul asta, isi facuse un obicei de a-mi strica exact weekndurile cand eu plecam la munte cu iubitul
2. ma simt extraordinar fara ea, devenise manipulatoare...gen, se supara daca nu ma duceam cand voia ea la ea
3. era ridicol pt mine sa fiu atat de diplomata cu ea, aproape ca trebuia periata iar eu sunt omul care spune raspicat ce simte sau crede
intrebari care se tot invart in mintea mea
1. o fi vorba de teama de a ma da la iubitul ei stiind ca sunt cu amicul ex-ului? desi niciodata in cei 6 ani nu am facut nimci care sa ma incrimineze si sincer, nici nu este genul meu, mie imi plac persoanele finutze, nu mitocanii
2. o fi invidioasa pe faptul ca la 32 arat mai tanara cu cel putin 7 ani iar ea la 24 arata ca de 34?
3. o fi de vina faptul ca intre timp m-a imprumutat cu o suma de bani si n-am putut sa i-o returnez repede din cauza crizei iar cand ne-am certat mi-a spus clar ca vrea banii...asa ca m-am conformat, i-am dat fetei banii dar eu la randul meu nu am mai facut tam tam sa-i pun la socoteala chirii si intertineri...facturi...i-am amintit de ele doar si i-am spus sa nu-si faca griji ca eu nu o sa procedez ca ea sa-i cer banii...dar macar sa nu uite de unde aa plecat
4. o fi de vina ca plec in vacante...si ea isi doreste mult dar al ei este prea comod
5. o fi de vina ca am iubit mai mic decat mine ca varsta si ca isi arata afectiunea peste tot, in timp ce al ei o critica de fata cu toata lumea?
nu stiu ce sa mai cred...ma simt bine fara ea, dar tare as vrea sa ma lumineze si pe mine cineva daca la mijloc a fost vreo invidie sau doar mi se pare mie...




Buna E.,

Am citit cu atentie ceea ce mi-ai povestit. Pot sa remarc cateva lucruri referitoare la tine si la prietena ta:

      Prietenia este in primul rand o relatie de colaborare intre doua persoane. Din cate mi-ai scris, am inteles ca tu ai fost mai mult decat o prietena pentru ea, ba chiar te comportai ca un parinte ( ai suportat cheltuielile de intretinere si cazare timp de doi ani, ii mai cumparai si cate ceva de imbracat, ii dadeai bani de buzunar, ,,o luai’’ dupa tine in cluburi, etc.). Atunci cand facem gesturi ca acestea cu prietenii nostri, ei trebuie sa aiba multa intelepciune ca sa ne fie recunoscatori sau macar sa nu se intoarca impotriva noastra mai tarziu. Pentru ca din moment ce tu ai ajutat-o atat de mult, ea singura s-a situat cu o treapta mai jos decat tine si se vedea astfel inferioara. Insa s-a obisnuit cu tratamentul asta si a inceput sa creada ca il merita. La fel cum fac copiii crescuti de parintii care ii rasfata: ei sunt intretinuti si cred ca li se cuvine tot ceea ce primesc. Daca, la un moment dat, parintele nu ii poate oferi copilului un lucru, acesta se revolta si ii poate cere inapoi orice cadouas facut tatalui sau mamei sale ( o jucarie, o felicitare, etc.). Exact in acest caz v-ati aflat si voi doua atunci cand, dupa cearta de care ai spus, prietena ta ti-a cerut numaidecat banii imprumutati, fara sa mai tina cont de ajutorul tau din trecut. I se parea normal, pentru ca asa ai invatat-o.
     Observ ca tie inca iti mai pasa destul de mult de relatia voastra si de ce
s-a intamplat. Este bine sa te lamuresti cu privire la anumite aspecte din trecut, ca sa poti avea o viziune mai clara in prezent. Prietena ta a devenit pe parcurs geloasa si invidioasa pe tine (,,daca mie mi se facea cadou un lucru, spre ex un telefon, ea spunea ca e prea mare...despre un ceas automatic....ca e dragut dar mai dragut era celalalt pe care, evident, il pierdusem...despre un tv, ca e prea mic...desi avea aceeasi diagonala ca tv-ul ei pe care l-a dat unei prietene de ale ei pe motiv ca la mine e prea mare pt camera mea...si alte nimicuri de genul asta...’’). Ea credea ca se autoapara atunci cand facea comparatii de genul precizat mai sus, spera sa-ti fie superioara macar in lucruri mici daca vedea ca in rest tu esti mai buna. Asta era impresia ei. Faptul ca tu ai ajutat-o atat de mult a condus la crearea unui sentiment de inferioritate, pe care ea a ales sa-l invinga prin razbunare ( comparatii absurde, cereri egoiste ( cand s-a suparat ca nu ai facut revelionul impreuna cu ea, cand se supara ca nu petreci weekend-urile cu ea, cand vorbeai la telefon cu prietenul tau, etc), contraziceri nefondate, etc.).

Voi raspunde pe scurt intrebarilor tale:

  1. Din moment ce spui ca in 6 ani nu ai facut niciun gest care ar arata ca flirtezi cu iubitul ei, iar prietena ta nu te-a banuit niciodata, nu cred ca ii este teama de asta. Insa nu e exclus ca ea sa poata incepe sa fie geloasa si din cauza asta. Trebuie sa ai mare grija cum te comporti, pentru ca persoanele geloase interpreteaza fiecare gest, chiar si neintentionat, si nu pot fi convinse de contrariu. Daca tu crezi ca ii este teama sa nu-i furi iubitul, poti sa-i spui deschis ca nu este genul tau si n-ai putea face asta niciodata, in primul rand pentru ca sunteti prietene (daca mai vrei sa fiti).
  2. Se poate sa fie invidioasa ca arati mai bine decat ea. Insa nu stii sigur daca crede asta, pentru ca frumusetea e subiectiva. Dar din cate mi-ai mai povestit despre caracterul ei, se poate sa fie invidioasa pe aspectul tau fizic.
  3. Banii nu pot desparti o prietenie adevarata. Daca ea nu tine cont de timpul atat de indelungat in care ai ajutat-o, este vina ei. Tu nu trebuie sa te simti vinovata cu ceva, insa nu e bine nici sa ii reprosezi sau sa ii amintesti cat ai ajutat-o. Ea stie asta cu siguranta, dar din cauza invidiei acumulate, nu o poate recunoaste. Daca nu-si aminteste de asta acum, o va face sigur in viitor, si atunci ii va parea rau.
  4. Nu este vina ta modul in care decurge relatia ei. Daca tu mergi in vacante cu prietenul tau, o prietena adevarata se bucura pentru tine, chiar daca situatia ei nu e asa de roz. Inca o data, gelozia o stapaneste si la capitolul acesta.
  5. Nu te simti vinovata ca ea nu are parte de afectiune din partea iubitului si nu incerca sa crezi ca acesta poate fi un motiv pentru care voi doua ati putea sa va certati. Poti sa o sustii ( din nou, daca mai vrei sa fiti prietene...), sa-i propui sa vorbeasca deschis cu prietenul ei, sa-i spuna ce nu ii convine la el, asta poti face in cel mai bun caz. Daca ea ruineaza relatia voastra din cauza problemelor personale, inseamna ca nu se gandeste la tine, decat ca la un ajutor in caz de nevoie.

Sper ca te-a ajutat viziunea noastra asupra problemei tale  si ne-am bucura daca ti-am limpezit putin situatia.

Cu prietenie,
Echipa Momente Grele Sfaturi Obiective

Complex de inferioritate. Help!



Am intrat pe blogul vostru si e super ce faceti! Am o problema si as dori sa va cer un sfat. Ca sa va faceti o idee despre viata mea, o sa va povestesc totul in cateva cuvinte, in mare. 
 Tatal meu era un om violent, avea iesiri necontrolate, ma batea groaznic (cu curea, furtun, ce prindea la indemana) din tot felul de nimicuri, la fel si pe mama, se purta urat si cu bunicul din partea mamei venit de la tara pentru a-i ajuta sa ma creasca, ne-a scos de multe ori afara din casa dar nu din motive intemeiate, din motive ce i se pareau doar lui intemeiate.
A inceput sa bea datorita problemelor de servici probabil intai mai putin si apoi din ce in ce mai mult. Situatiile in care era treaz si nu se putea discuta cu el deoarece era extraordinar de nervos si de nestapanit alternau cu situatiile in care era beat si extrem de nervos. In ambele cazuri era scandal si bataie eventual.
Mama s-a impacat cu el de fiecare data.Au muncit mult impreuna pentru situatia materiala pe care o au in prezent(au pornit de la 0 si acum au o casa proprietate personala si o situatie materiala decenta) si probabil acest lucru a fost foarte important pentru ea.
Sora mamei a incercat mereu sa ne ajute, s-a implicat sa ne apere de cate ori a avut ocazia, mai mult pe mine deoarece intre mama si tata nu se putea baga.

Am spus ca tata era un om violent deoarece acum bea dar nu mai este violent, mai zbiara se mai agita vorbeste singur injura cateodata, dar nu ne-a mai scos afara din casa si nu ne mai bate. Acest lucru este probabil din cauza ca de 3 ani si cateva luni am prieten si probabil ii este jena sa mai faca scene sau poate si din cauza ca ultima data cand a facut scandal si m-a scos afara din casa am ripostat dandu-i cu spray paralizant in ochi.
Acuma situatia e buna as putea spune, mama ii mai scoate ochii pentru ca bea aproape zilnic se mai cearta din cauza asta dar nu sunt batai sau scandaluri ca inainte.

Intotdeauna am fost un copil mai ciudat...in sensul ca ma integram mai greu printre altii, nu prea stiam ce sa vorbesc cu alti copiii de varsta mea, totusi am avut relatii bune cu vecinele mele cu care m-am imprietenit si ne cautam si acuma, la scoala am avut relatii destul de bune cu colegii(mai mult strict colegiale - am avut o singura prietena pe care o consideram si cea mai buna prietena a mea) insa eram extrem de atasata de ele deoarece acasa era cum era si imi doream sa petrec mult mai mult timp cu ele ajunsesem sa fiu "dependenta" de alti oameni in afara de familia mea pe care o evitam cat de mult puteam si ajungeam astfel sa sufar ori de cate ori ceva intervenea si nu mai puteam sa mai fiu in timpul meu liber impreuna cu vecinii sau prietenii mei.

Parerile celorlalti erau mereu foarte importante pentru mine, alegerile lor erau din punctul meu de vedere mult mai bune decat alegerile mele, punctele lor de vedere mult mai bune decat ale mele, la fel si gusturile lor pentru diverse lucruri. Mereu m=am considerat inferioara in raport cu altii.

Acum ma simt la fel, mi-e greu sa ma integrez, nu imi place de mine deloc, am o parere foarte proasta despre mine, plang aproape din orice,mi se pare ca nu sunt in stare de nimic si nu inteleg de ce sunt oameni care isi pierd timpul incercand sa stea de vorba cu mine deoarece ma cred incredibil de incapabila.Sunt foarte suparata tot timpul, nu am chef de aproape nimica, de multe ori nu am chef nici sa mananc(nu mai stiu cand mi-e foame, sete, somn, cand sunt obosita), am impresia ca toti sunt mai buni decat mine si nu pot sa mai apreciez obiectiv un lucru sau o persoana.

Sunt foarte dezamagita de mine si de trecutul meu si incerc sa imi fac viitorul mai frumos insa de multe ori imi este incredibil de greu parca. Sunt dezamagita si din punct de vedere profesional sa spun asa deoarece dupa liceu am ales sa dau la colegiul de tehnica dentara influentata de o colega de liceu(ea ar fi dorit sa mearga la tehnica dentara insa era alergica la o gramada de chestii si a renuntat), am ales sa si lucrez ca chelnerita intre timp si treptat treptat am abandonat sa mai merg la scaoala. Din cauza ca am avut foarte foarte multe absente nu mi-am mai putut aduna numarul de credite care era minim pentru a trece anul si a trebuit sa fac anul 2 complementar, sa repet anul...l-am platit si nu m-am dus (cred ca nu am realizat ca am platit...abia acum 2 saptamani am gasit chitantele si am realizat ca de fapt banii i-am dat). Sunt in anul 2 la asistent farmaceutic acum... am rugat-o pe mama sa ma indrume sa imi aleg o noua ramura, in anul 1 nu am prea fost la scoala, acuma in semestrul 1 am mers aproape la toate cursurile, incerc sa ma adun, incerc sa iau de la capat toate materiile deoarece am lipsuri foarte mari...si incerc sa fie bine.

De multe ori nu ma pot concentra la ce fac, nu pot sa inteleg de ce. Mi-e greu sa si vorbesc cateodata. Imi ia foarte mult sa imi deschid gura si candf o fac am impresia ca spun numa prostii, zici ca nu pot articula si nu stiu niciodata daca o sa pot sa duc la bun sfarsit ce am in cap sa spun imi e frica ca nu o sa pot duce gandul corect pana la capat. Imi este cam groaza cand ma gandesc ca trebuie sa merg la scoala sau cateodata la un suc cu diverse persoane..as vrea sa merg si la sala sau la aerobic insa tot la fel imi este cam greu.
Merg la psiholog de ceva vreme cam de 7 ori am mers pana acum si ma ajuta mult. De asemenea am fost si la un control psihiatric( m-i s-a prescris Cymbalta).
Am uitat sa iti spun ca am o relatie de 3 ani.Prietenul meu este un dragut dar felul meu destul de greoi a facut ca relatia asta sa fie putin cam dificila(aveam momente cand ma enervam aiurea cand plangeam aiurea...am pland odata chiar si cand am facut dragoste - m=am gandit ca nu o sa fie multumit de mine deoarece am impresia ca nimic din ce fac nu e bine niciodata....)
Sper ca am facut bine ca v-am scris, sper sa imi puteti raspunde la e-mail si sa imi puteti da un sfat in legatura cu ce as putea face ca sa trec mai usor peste toate, ce as putea face sa capat o parere mai buna asupra mea si sa fiu intradevar multumita de mine.Probabil asta trebuie sa fac ca sa nu mai am probleme.
Va doresc o zi frumoasa si va multumesc din suflet ca ati avut rabdare sa cititi tot ce v-am scris.



Buna R.,

Multumim pentru apreciere. Am citit ce ne-ai scris si dupa o lectura atat de cursiva, bine structurata si corect scrisa din punct de vedere gramatical, mi-a fost greu sa cred ca te necajeste complexul de inferioritate.

Mi-ai spus ca tatal tau consuma bautura des si te batea in copilarie din motive absurde, iar atmosfera din casa voastra nu era una tocmai linistita. Mama ta a acceptat situatia aceasta din motivele pe care le adopta majoritatea femeilor aflate in cazuri similare: din teama, frica de schimbare, nesiguranta materiala, etc. Ca un copil in plina crestere si dezvoltare, e normal ca mediul in care ai crescut sa te afecteze emotional (copiii nu au alternative, nu pot lua singuri decizii la varste fragede, sunt in grija parintilor care raspund de siguranta lor). Am spus asta pentru a-ti arata ca nu esti tu vinovata pentru comportamentul tatalui tau, nu esti tu vinovata pentru starea familiei in care ai crescut. In fond, nu esti tu vinovata de greselile parintilor tai (ale tatalui in special). De aceea, te rog sa alungi gandurile care iti repeta in minte: ,, nu ai avut o familie fericita, deci TU nu valorezi nimic’’, ,, tatal tau te maltrata din cea mai mica greseala, deci TU nu poti face nimic bine’’, ,, toti ceilalti au avut familii implinite si de aceea sunt apreciati acum in societate’’. Nu este asa! Cum am mai spus, nu esti tu raspunzatoare de mediul in care te-ai format. Insa esti raspunzatoare de modul in care percepi lucrurile in acest moment si de felul in care privesti trecutul, prezentul si viitorul.

Gandeste-te ca ai o imagine deformata despre persoana ta. Te apreciezi in functie de parerile celorlalti despre tine. A cui parere conteaza cel mai mult pentru tine? Daca ne-am modela infatisarea, personalitatea, caracterul in functie de parerile fiecarui om cu care am venii in contact, probabil am fi pe placul a 100 de persoane (de exemplu). Insa nu cred ca am fi pe placul persoanei a carei parere conteaza cel mai mult, si anume a persoanei noastre. Am fi tulburati, stingheriti, nu ne-am comporta natural, in fond nu am fi in armonie cu mintea, sufletul si corpul nostru. Te indemn sa te gandesti la lucrurile care iti plac cel mai mult, care te reprezinta, care te fac sa te simti fericita, indiferent de parerea prietenilor. Atunci cand ai o relatie armonioasa cu tine insati, poti avea si o relatie armonioasa cu ceilalti.

Atunci cand stii ce iti place, stii ce vrei, celelalte lucruri decurg de la sine. Te vei putea concentra asupra sarcinilor pe care le ai de indeplinit, vei stii cu siguranta ca daca intr-o conversatie spui o prostie, tuturor oamenilor li se poate intampla asta si nu este nicidecum o tragedie (poti face haz de necaz). Inca un lucru: descopera oamenii care iti plac. Nu incerca sa te integrezi intr-un grup doar de dragul de a fi integrata. Nu ajuta la nimic, daca nu iti plac persoanele acelea, nu te vei simti prea bine printre ele. Exista o expresie pe care o folosesc de cate ori este cazul: Mai bine neacompaniat decat prost acompaniat. Este destul sa ai o singura prietena, mi-ai spus ca ai prieten si este un lucru foarte bun, pentru ca ai cu cine comunica. In restul grupurilor integreaza-te doar daca crezi ca merita lucrul acesta sau fii in relatii de amicitie, este de ajuns.

Filosoful roman, Petre Țuțea, dupa o cercetare de 80 de ani asupra oamenilor, a facut o ierarhie a valorilor umane. Astfel, in societate normala, sunt apreciati in primul rand sfintii, apoi eroii (cei care isi dau viata pentru o cauza), geniile, oamenii obisnuiti si infractorii. Acesta a precizat ca daca esti un om mediocru (mediu, obisnuit), nu te aseza in varful societatii. Vreau sa te intreb cati sfinti, eroi si genii ai vazut printre oamenii cu care interactionezi si pe care ii crezi superiori tie? Cred ca niciunul. Toti suntem oameni obisnuiti, avem cam aceleasi posibilitati fizice si psihice, doar ca unii lucreaza mai mult pentru a si le dezvolta. Poti face si tu asta. Spune-ti, de exemplu, ca nu esti cea mai buna comunicatoare, dar poti fi printre cele mai bune scriitoare ( sau orice alta activitate care te pasioneaza). Eu am incredere in tine pentru ca Dumnezeu ne-a inzestrat pe fiecare cu un anumit potential pe care sa-l dezvoltam la maturitate. Trebuie doar sa-l descoperi daca nu ai facut-o inca.

As aprecia foarte mult daca ne-ai tine la curent si daca ne-ai spune ce ai facut pentru a inlatura starea in care te afli acum!

Cu prietenie,
Echipa Momente Grele Sfaturi Obiective