Recucerirea persoanei iubite - exemplu de consiliere online

Sedinta I

Buna ziua,

 Am si eu o problema, am gasit adresa dumneavoastra de mail si as avea nevoie de niste sfaturi intr-o problema de dragoste.
     Numele meu este I., am 23 de ani, am avut o relatie de 4 ani cu o fata pe care am iubito si o iubesc enorm in continuare, problema este ca acum 6 luni relatia noastra a luat sfarsit, vina imi apartine mie in proportie de peste 80% pentru ca in ultima parte a relatiei noastre nu i-am mai acordat atata atentie...m-am distantat de ea si in final am si inselat-o, am avut o perioada in care am luat-o razna, nu mai eram eu, ea a observat schimbarea mea si a incercat sa stea de vorba cu mine dar nu a reusit nimic.Schimbarea mea poate s-a produs pentru ca in ultimul segment de relatie eu am fost nevoit sa ma mut din orasul in care locuia si ea ...mai exact locuiam in C. amandoi dar nu in aceeasi casa...ea statea cu mama ei, iar eu fiind originar din B. am luat o decizie si m-am mutat inapoi in orasul natal pentru ca mi s-a oferit un job bun, ne-am facut planuri si urma ca ea sa se mute cu mine un an mai tarziu, totul a mers bine, venea la mine aproape in fiecare weekend ne simteam minunat, toate astea pana in momentele cand m-am schimbat, incepusem sa am probleme la serviciu, plus ca locuiam singur, si singuratatea ma omora si imi distrugea tot ce aveam bun in mine, in final dupa ce s-a saturat sa o tot resping prin discutiile mele scurte, sa nu ii mai arat nici un pic de afectiune, ba mai mult eram indiferent fata de ea, a aflat si ca am avut anumite aventuri (ceea ce consider ca a fost o greseala ), a hotarat sa puna punct relatiei. Am primit un telefon intr-o zi si pur si simplu mi-a spus ca s-a terminat...initial nu m-am panicat, in urmatoarele zile am facut in asa fel si am ajuns in c. si am incercat sa stau de vorba cu ea...atunci mi-a zis ca ma iubeste enorm, ca ii pare rau dar nu mai e cale de intoarcere si ca a inceput o relatie deja cu altcineva. Atunci mi s-a prabusit cerul in cap, am ajuns inapoi in B., in garsoniera mea, eram singur si suferind...in momentele acelea am incercat sa o tot sun sa vorbesc dar nu am facut nimic mai mult decat sa o indepartez mai mult de mn ... mi-am dat seama ce inseamna ea pentru mine, mi-am dat seama ca nu am apreciat-o asa cum ar fi meritat, mi-am dat seama ca o iubesc enorm. Dupa o perioada nu mai rezistam sa stau in casa aceea pentru ca ma legau tot felul de amintiri, orice lucru imi aducea aminte de ea si de relatia noastra, si am hotarat sa ma mut din nou...primisem o oferta si am plecat din tara, inainte de asta am sunat-o...am crezut ca e ultima oara si a fost si ea de acord sa vorbim ultima data.
     Au trecut 5 luni de cand sunt in Italia timp in care nu am stiut nimic de ea, nici macar pe facebook-ul ei nu am acces, nu am mai trimis nici un mail, nimic. Pana acum o saptamana cand ea a intrat pe mess si a inceput sa vorbeasca cu mine, am inceput sa vorbim nopti intregi, sa ne aducem aminte de toate lucrurile din relatia noastra, amintiri, si tot ce a fost frumos, si acum vorbim in continuare. Ea imi spune in continuare ca ma iubeste, ca ii este dor de mine, i-am lipsit mult, si ca nu a incetat sa se gandeasca la mine. Am ajuns de comun acord ca sa ne intalnim ( precizez faptul ca eu o sa revin in tara peste 3 saptamani) si sa stam de vorba, sa vedem ce mai e cu noi, pentru ca ne este dor unul de celalalt. Imi tot da de inteles ca ar vrea si ca nu ar vrea sa reluam relatia, imi spune ca vrea dar nu poate, sau ca pot sa fiu fericit si cu altcineva, dar eu nu vreau asta. Ea in continuare este implicata in relatia cu baiatul acela si cu toate astea ar vrea sa se intalneasca cu mine dar fara sa se afle. 
Eu o vreau inapoi, imi doresc sa ii arat ca m-am schimbat si ca am trecut peste perioada aceea, simt ca ea este femeia vietii mele, vreau ca ea sa fie sotia mea, sa fie mama copiilor mei, e totul pentru mine. As vrea sa imi dati un sfat, cum vedeti dumneavoastra povestea asta? Ce credeti ca ar trebuii sa fac? Nu vreau sa ma dau batut pentru ca simt ca intre noi poate mai fi ceva si imi doresc enorm sa reluam relatia noastra. Cum credeti ca as putea sa o recuceresc? 
Astept un raspuns cat puteti dumneavoastra de repede si sper sa fie bine. Puteti pune povestea si pe blogul dumneavoastra, nu ma deranjeaza. 

Va multumesc anticipat!!!

Cu stima,
I.

I.,

Inainte de a-mi forma o opinie cat mai corecta, te rog sa-mi raspunzi catorva intrebari:

1.       Cati ani are fosta prietena?

2.       Este unul dintre membri familiei tale sau ale ei impotriva relatiei voastre? Daca da, cine si de ce.

3.       Ce inseamna mai precis ,,ultima parte a relatiei noastre”? Cu cat timp inainte de a va desparti ai inceput sa devii indiferent fata de ea?

4.       Cunosti ceva in legatura cu prietenul actual al fostei tale prietene? Daca da, gandeste-te si spune-mi in ce privinte consideri tu ca va deosebiti din punct de vedere comportamental voi doi ( poate el este mai linistit, pare mai matur, este mai de incredere, sau dimpotriva). Este important raspunsul la aceasta intrebare, deoarece iti arata ce calitati doreste fosta prietena in prezent de la un partener (se poate sa fi facut o alegere rationala; cu toate ca pe tine te iubeste (mai mult), considera ca, in prezent, ei ii este mai bine langa el. Lucrul acesta este cu atat mai mult valabil cu cat ea s-a ,,combinat” cu altcineva imediat dupa despartirea voastra.

La varsta aceasta, de obicei, dupa o iubire si o dezamagire mare, succedate de o despartire, relatiile imediat urmatoare aduc consolare in primul rand, si nu iubire sau dragoste. Adica ea a cautat in prietenul actual acele lucruri pe care nu i le-ai mai daruit tu ( incredere, atentie, sprijin, etc), si nu faptul ca il iubeste mai mult pe el decat pe tine.

Din cate mi-ai povestit, cred ca exista sanse destul de mari de a va impaca, insa trebuie sa-mi dau seama de cateva lucruri pentru a-ti spune ,,la ce parti sa lucrezi” pentru a o recuceri.

Raspunde-mi, asadar, la cele patru intrebari si voi reveni cu completari.

Sedinta a II-a

Buna ziua, 

1. Ea acum are 20 de ani. Si din cate imi dau seama are de gand sa mearga la facultate anul asta in s....acolo unde studiaza si actualul ei prieten. 

2. Nu are nimeni nimic impotriva...nici din familia ei nici din a mea, ba mai mult ai mei au iubit-o si o iubesc in continuare, mama chiar mai vorbeste cu ea asa din cand in cand.... iar eu cu mama ei de asemenea am avut o relatie speciala, am consideret-o ca o a doua mama.

3.  Cam cu 4 sau 5 luni inainte de despartire incepusem sa ma schimb...sa ma satur de singuratate, si de problemele pe care le intampinam pe plan profesional, iar ea a incercat sa ma ajute dar nu o ascultam.

4. Parerea pe care mi-am format-o eu despre el, din ce am auzit si din cate am discutat ( precizez ca atunci cand am fost la ea in caracal m-am intalnit cu el si am incercat sa stam putin de vorba, eu sunt un tip foarte calm si nu am recurs la un limbaj urat sau la violenta cum se mai intampla in cazuri de genul asta), el e la fel din cate am observat, m-a poftit la el in masina, l-am intrebat daca stie cine e M...iar el mi-a raspuns asa un pic ironic '' da este iubita mea''... am incercat sa aflu ce are de gand si mi-a spus ca a inceput sa o cunoasca, ca ea a suferit mult si merita sa fie iubita, iar daca eu o iubesc sa o las sa fie fericita, mai mult chiar  a intrebat-o pe ea de fata cu mine daca e fericita, iar raspunsul ei a fost afirmativ, lucru care mi s-a parut putin autoritar din partea lui. Mai mult ce pot sa zic...am impresia ca are un comportament asemanator cu al meu dar putin mai impulsiv, iar mai matur nu cred ca este, spun asta ca il vad baiatul parintilor si este mult sprijinit de parinti, financiar ma refer, iar eu m-am descurcat singur, in sensul ca am luat viata in piept mult mai devreme si am fost nevoit sa lucrez, sa locuiesc singur si sa ma intretin, de asemenea sa incerc sa imi continui studiile pentru ca fara studii nu cred ca am vreo sansa sa reusesc pe plan profesional. Din cate vorbesc acum cu ea...imi spune in continuare ca tine la mine si ca ma iubeste, dar in acelasi timp ca ii este bine asa cum e acum si ca este fericita. Iar lucrul asta nu pot sa il inteleg. Si poate ca a gasit la el atentia, sprijinul si increderea de care avea nevoie ...lucruri pe care de la mine nu le-a mai primit in ultimele luni. In plus ...ea inca are o doza de gelozie in ceea ce ma priveste pe mn, pentru ca ma intreaba mereu asa ironic de anumite persoane de sex feminin cu care stie sau aude ca am comunicat. 

Va multumesc!!!

Cu mare drag,
I.

In regula,

S-au mai limpezit putin lucrurile. Stim pe ce ,,teren” calcam, unde suntem si ce vrem sa facem. Faptul ca niciunul nu sunteti influentati in mod negativ de membrii familiei in legatura cu relatia voastra este un lucru important, pentru ca arata decizia personala a fiecaruia dintre voi (in special a ei). Parintii au o putere destul de mare de influentare asupra copiilor la aceasta varsta.

Tu impreuna cu fosta prietena reprezentati cazul tipic de ,,prima dragoste”, ,,dragostea care nu se uita niciodata”, ,,dragostea din tinerete”, relatie care incepe in jurul varstei de 15-16 ani (la fete) si se sfarseste cativa ani mai tarziu. Insusi sfarsitul este unul specific, neglijarea unuia dintre parteneri si chiar inselarea. Cauzele pentru care tu, vreme de patru sau cinci luni, ai inceput sa te comporti necorespunzator pot fi si acelea pe care le-ai precizat (,,toate astea pana in momentele cand m-am schimbat, incepusem sa am probleme la serviciu, plus ca locuiam singur, si singuratatea ma omora si imi distrugea tot ce aveam bun in mine, in final dupa ce s-a saturat sa o tot resping prin discutiile mele scurte, sa nu ii mai arat nici un pic de afectiune, ba mai mult eram indiferent fata de ea, a aflat si ca am avut anumite aventuri (ceea ce consider ca a fost o greseala ), a hotarat sa puna punct relatiei.”), insa faptul ca tu erai convins ca orice ai face si oricum te-ai comporta cu ea, M. nu te va parasi ( chiar daca era o convingere subconstienta de-a ta), a stat la baza schimbarii comportamentului tau. O dovada o reprezinta faptul ca nu ai fost uimit in momentul in care ea ti-a spus despre despartire (,,Am primit un telefon intr-o zi si pur si simplu mi-a spus ca s-a terminat...initial nu m-am panicat.”). Stresul de la serviciu, singuratatea din garsoniera si alte probleme au fost doar factorii care iti motivau, intr-un fel, modul in care te comportai. Gandeste-te daca, acum cat timp ati reinceput sa vorbiti, ai lasa alta problema sa intervina astfel incat sa dauneze/stopeze comunicarea dintre voi. Nu cred ca ai face asta, si doar din teama de a nu o pierde (respectiv nesiguranta apartinerii ei ca prietena).

As vrea sa te gandesti la modul in care comunicati in prezent. Consider ca ai facut un lucru intelept timp de cinci luni, in care te-ai abtinut sa reluati legatura, sa o cauti. In perioada aceasta, relatia ei prezenta decurgea, ea a inceput sa constientizeze si sa compare diferentele dintre fosta relatie (cea cu tine) si actuala si nu se stie inca  daca a ajuns la o decizie finala. Spun asta pentru ca trebuie sa afli de ce (si asta doar sa o intrebi direct), dupa atat timp in care nu ati mai vorbit deloc, ea a fost cea care a luat initiativa de a te cauta. Aici vreau sa mentionez ca exista doua posibilitati:

1.      Se poate ca in acea perioada, in care ti-a scris tie pe messenger, sa se fi certat putin cu prietenul ei ( sau pur si simplu din monotonie sa te fi cautat) si astfel sa o cuprinda melancolia fostei relatii (amintirile frumoase, etc), dar de fapt sa fie ceva trecator, de moment.

2.       Varianta care pare cea mai plauzibila este ce-a de-a doua, si anume ca dupa o perioada in care ai lasat-o in pace, i s-au clarificat si ei sentimentele si si-a dat seama ca inca te mai iubeste sau tine la tine, insa nu stie acum in ce mod te-ai schimbat (sau daca te-ai schimbat). Eu cred ca M. s-ar putea sa tina putin si la actualul prieten, insa fata de el are mai degraba sentimente de recunostinta si siguranta unei relatii linistite. In concluzie, ea este nehotarata, se pare ca se simte nefericita din punct de vedere sentimental, cu toate ca relatia ei este, de altfel, armonioasa, insa nu vrea sa iti recunoasca lucrul acesta.

Foarte mult a cantarit in decizia ei de a va desparti faptul ca ai inselat-o. De aceea si in prezent face aluzii sau te intreaba sub forma de ironie despre anumite fete (,,In plus ...ea inca are o doza de gelozie in ceea ce ma priveste pe mn, pentru ca ma intreaba mereu asa ironic de anumite persoane de sex feminin cu care stie sau aude ca am comunicat.”). Gelozia aceasta mascata este un alt semn ca inca mai tine la tine.

Vreau sa intelegi cateva lucruri:

·         Ei ii este foarte greu sa treaca peste greselile tale si sa-si recapete increderea in tine, insa nu imposibil, pentru ca impacarea de acum ar reprezenta, totusi, cea de-a doua sansa a relatiei voastre, si nu a treia sau a patra ( unde si-ar fi pierdut definitiv increderea). Cel mai mult conteaza acum sentimentele ei ramase, dorinta de a te ierta si de a vrea sa continuati relatia. Daca, atunci cand va veti intalni fata in fata peste doua-trei saptamani, o convingi de faptul ca ti-ai dat seama unde ai gresit, spunandu-i chiar cu amanunte lucrurile gresite (astfel te va aprecia si te va crede mai mult), si in acelasi timp ea sa isi doreasca foarte mult sa va impacati (pentru ca te iubeste cu adevarat), este imposibil sa-ti dea un raspuns negativ. Spune-i deschis ce reprezinta ea pentru tine, de lucrurile pe care le-ai inteles in perioada in care ati fost despartiti si cat de mult ti-a lipsit. Nu uita sa nu-ti pierzi demnitatea totusi, sa nu devina rugaminti afirmatiile tale. Arata-i atat prin cuvinte, cat si prin fapte ca ai constientizat greselile facute si ca te-ai schimbat.

·         Ai spus ca tu simti ca exista o sansa de impacare (,,Nu vreau sa ma dau batut pentru ca simt ca intre noi poate mai fi ceva si imi doresc enorm sa reluam relatia noastra”). Dupa ce vei face aceste lucruri motivate de simtamintele tale, e necesar sa accepti decizia ei bazata, la fel, pe ceea ce (inca) simte. Ceea ce vreau sa spun este ca tu in acest moment ai facut tot ce ai putut pentru a va impaca. Daca ea simte la fel de puternic aceasta impacare, va actiona in consecinta. Daca nu, s-ar putea sa-ti spuna diferite motive pentru care nu poate sa te ierte. Tine minte si spune-i ca este cea de-a doua sansa, aceasta dandu-se intotdeauna persoanelor iubite, oricat de mult ar fi gresit. In momentul in care veti vorbi fata in fata, este important sa o intrebi direct daca te mai iubeste (fi atent in special la raspunsul ei nonverbal), ce simte fata de actualul prieten si alte lucruri care te macina. Daca a acceptat sa va intalniti si sa discutati, inseamna ca nu este 100% sigura de relatia actuala si isi doreste sa vada daca tu te-ai schimbat intr-adevar.

Daca mai ai nelamuriri, a mai ramas cea de-a treia sedinta online disponibila.

Sper ca sfaturile si privirea exterioara a cazului tau sa-ti aduca pace si limpezime in gand si suflet.

Sedinta a III-a

Buna ziua,

 As mai avea ceva de completat: 

1.     Acum cateva zile noi am facut un pact in care am ajuns de comun acord ca orice s-ar intampla in viitor si oriunde ne-am afla sa tinem legatura si sa stim mereu  unul de celalalt, fie prin messenger, mail sau telefonic, iar cand avem posibilitatea sa ne si putem vedea. Ea a acceptat foarte usor asta si nu a avut nimic impotriva. Stiu ca este nehotarata si ca nu a luat o decizie finala, de ceea  atunci cand o intreb daca ma iubeste nu imi raspunde in nici un fel, imi spune doar ca nu intra in pact sa ne spunem astfel de lucruri, si in acelasi timp cand vorbim ceva banal, total diferit ce relatia noasta…intrerupe discutia si imi spune dintr-o data ’’ te iubesc’’ , nu stiu ce sa inteleg din asta.  Noi am vorbit destul de mult despre intalnirea noastra, si ciudat este faptul ca ne construisem un scenariul despre asta inca din timpul relatiei, cand lucrurile mergeau foarte bine, ne spuneam ca ce ar fi daca noi peste cativa ani ne-am desparti si cum ar fi daca ne-am intalni asa dupa o perioada…ne gandeam ce am face, ce ne-am spune etc… iar de toate chestiile astea ne-am adus aminte si am vorbit, in scenariu spuneam ca v-om face chiar si dragoste indiferent ca suntem sau nu implicati intr-o alta relatie, si am vorbit despre asta, imi spunea ca ar vrea si ca isi doreste, dar dupa cateva zile mi-a spus ca nu este o idee buna  ’’ stii…ma gandeam aseara ca… nu vom face nimic cand ne vom vedea, adica m-am gandit serios la asta si nici tie nu ti-ar conveni si plus de asta …asta se numeste inselat …si asta am urat toata viata, nu pot eu incalca acest principiu, tocmai eu care l-am detestat, si ma tem ca daca voi face asta o data o voi face mereu... ’’  eu nu imi doresc asta de la ea…adica vreau sa mi se daruiasca dar o vreau pentru mine si o vreau definitiv, nu imi doresc sa faca asta doar de dragul vremurilor vechi sau doar asa ca ne cunoastem unul pe celalalt mai bine ca oricine, si dupa sa imi spuna ca asta a fost si sa ne vedem de drum…ea nu este genul asta si nici eu.

 2.     Eu nu sunt un bun orator si de aceea imi e teama ca o sa am ceva dificultati in ceea ce priveste faptul ca trebuie sa o conving ca m-am schimbat, ma refer la faptul ca atunci cand o sa ii zic cate ceva ea o sa aibe o replica si asta o sa imi ingreuneze situatia, chiar daca o sa  asculte pana la capat ce am de zis imi e teama ca nu o sa fiu destul de convingator…cu toate ca o sa vorbesc cat se poate de sincer. Iar din fraza aceasta : ’’ Nu uita sa nu-ti pierzi demnitatea totusi, sa nu devina rugaminti afirmatiile tale’’   am inteles ca trebuie sa vorbesc cu ea intr-un mod in care sa nu ma injosesc  sa nu o rog sau sa o implor ceva anume. ( am inteles bine? ) Stiu ca o femeie are un intreg arsenal si foarte multe tactici atunci cand isi doreste sa cucereasca un barbat, dar un barbat are un arsenal mult mai sarac, ce arme credeti ca ar trebuii sa  folosesc ?  ( imi cer scuze pentru metafore si sper ca m-am facut inteles).

     In incheiere vreau sa va multumesc in mod deosebit pentru timpul acordat, mi-ati fost de mare ajutor si m-ati luminat in ceea ce priveste problema mea sentimentala. Sper ca totul sa se rezolve si sa fie bine, imi doresc asta foarte mult. 

Cu mare drag,

I.

Buna I.,

Nu stiu daca ai citit pe blog si poate ai asteptat un raspuns ieri, dar sambata nu lucrez.

1.  Daca ati ajuns de comun acord sa pastrati mereu legatura de acum inainte (ea acceptand cu usurinta ,,pactul”), inseamna ca i-ai lipsit foarte mult lunile acestea in care nu ati comunicat deloc si nu ar mai vrea sa se intample asta pe viitor.

    Din faptul ca nu-ti raspunde de-a dreptul la intrebarea referitoare la iubire ci dimpotriva, iti spune ea singura la un moment dat ca te iubeste, se intelege urmatorul lucru: M., chiar daca are prieten si, desi nu tine atat de mult la el precum la tine, simte un fel de sentiment de inselare fata de el atunci cand o provoci sa-ti raspunda la aceasta intrebare ,,Ma iubesti?”. Teama aceasta de a insela (respectiv de a fi inselata) i-a fost refulata in timpul relatiei cu tine, in perioada in care a aflat de aventura/aventurile tale. De aceea, raspunsul direct (evident afirmativ) nu ti-l poate da pentru ca simte ea insasi cum inseala si ii revine acel sentiment neplacut. Poate insa, atunci cand vorbiti despre cu totul altceva, sa iti spuna ca te iubeste, pentru ca in acele momente decizia ei de a face afirmatia este una emotionala, si nu rationala, precum in cazul raspunsului direct, activ la o intrebare. Este un fel de ,,izbucnire interioara a sentimentului”, lucru de care nu se simte atat de vinovata. Te sfatuiesc, prin urmare, sa reduci cat mai mult intrebarile directe referitoare la iubirea ei fata de tine (aceasta neinsemnand ca tu sa nu-i mai afirmi dragostea) si sa o lasi pe M. sa-ti spuna, chiar daca mai rar, ca te iubeste. In acest fel, valoarea raspunsului ei la intrebarea ta (nepusa) creste.

    Observ ca ati avut o relatie bazata pe comunicare deschisa (cel putin in prima parte a ei) si la fel comunicati si in acest moment. Este de apreciat decizia amandurora de a nu face dragoste atunci cand va veti intalni din nou. Acest lucru nu inseamna disparitia iubirii dintre voi, ci pur si simplu onorarea unor principii si respectarea statutului actual al fiecaruia. In orice caz, chiar daca ar exista momente in care sa faceti dragoste, acestea ar aduce dupa sine sentimental de frustrare, amagire si inselare pentru amandoi.

2.  Nu trebuie sa fii un bun orator pentru a spune ceea ce simti cu adevarat. Chiar nu trebuie sa faci nimic mai mult decat sa spui si sa reiasa cat mai sincer ceea ce vrei (atat din limbajul verbal, cat si din gesturi). Priveste-o in ochi si fii serios in afirmatii pentru a creste credibilitatea. Din acea fraza subliniata de mine ai inteles intocmai ideea principala, adica sa nu apelezi la rugaminti de a va impaca, injosiri sau demonstratii absurde. Ea trebuie doar sa inteleaga ca esti sincer, ti-ai dat seama singur ca ai gresit si te-ai schimbat. Va intelege aceasta din tonul vocii tale si repet, recunoasterea amanuntita a greselilor din trecut.

    Draga I., nu iti trebuie niciun ,,arsenal” sau alte ,,arme” pentru a recuceri o fata. Ai vrea ca ea sa accepte impacarea pentru anumite lucruri pe care le-ai face pentru ea, sau pur si simplu pentru ca te iubeste neconditionat? Cred ca si tu ti-ai dori ultima varianta. Daca, totusi, as putea sa-ti recomand cateva lucruri, ar fi acestea: arata-i, printr-un comportament cat mai serios, faptul ca te-ai maturizat si pe plan sentimental, si asta o poti face doar spunandu-i direct si sincer ceea ce simti si ce reprezinta ea pentru tine. Accentueaza faptul ca despartirea dintre voi a avut si o parte pozitiva, in aceasta perioada ai constientizat valoarea M. in viata ta. Recunoaste toate acuzele pe care ti le aduce si spune-i ca ti-ai dat seama de greseli. Asta este totceea ce poti face. Mai mult decat atat ar insemna trecerea peste o anumita limita a demnitatii tale, lucru ce nu ar sporii sansele unei impacari, ci dimpotriva, le-ar micsora. Din moment ce tu ai facut tot ceea ce a tinut de tine, asteapta-te la orice fel de raspuns din partea ei (pozitiv sau negativ). Nu ti-ai dori o impacare din mila sau ,,de dragul vremurilor trecute”. Daca M. te mai iubeste inca la fel de puternic, observa sinceritatea si vede in tine partenerul dorit, va veti impaca. Daca nu, multumeste-te cu gandul ca din partea ta ai facut tot ce s-a putut, decizia apartinandu-i.

Personal, cred ca raportul sanselor de impacare este superior celui apartinand sanselor de despartire definitive, insa trebuie sa fii pregatit psihic pentru orice situatie. Iti doresc pace in minte si suflet indiferent de rezultatul final.

M-as bucura daca mi-ai comunica deznodamantul ( sper sa fie unul pozitiv).

Mi-a facut placere colaborarea, nu ezita sa ma contactezi si pe viitor daca vei considera.

Cu prietenie,

Echipa Momente Grele Sfaturi Obiective